Menu
in

Despre amanţi şi oameni singuri de sărbători. Interviu cu Corina Ozon, autoarea bestseller-ului „Zilele amanţilor”

Corina Ozon, un înger blod, aparent firav, delicat, cu un zâmbet care ţi se lipeşte de suflet: aşa arată această feerică făptură. În spatele imaginii parcă desprinse din picturile lui Rafael stă o femeie puternică, extrem de deşteaptă şi care ştie cu adevărat ce vrea. De la primele cuvinte te cucereşte, te provoacă, te inhibă, te enervează sau te face să râzi, te face să simţi că trăieşti, îţi răscoleşte simţurile şi emoţiile.

Corina Ozon este o forţă, o flacără care arde cu intensitate aşa cum simte, mai mare sau mică. E unică, e originală, e Corina Ozon. A scris o carte, „Zilele amanţilor”, care în şase luni a ajuns un bestseller pe piaţa românească. E citită de românii de acasă, dar şi din diaspora. Am citit cu sufletul la gură această carte, nu am putut s-o las din mână, m-a captivat, eram acolo, în pielea personajelor.

E o carte care stă la loc de cinste în biblioteca mea, iar eu fac parte dintre acei oameni pentru care lectura e mai mult decât o pasiune, e o necesitate. De Corina Ozon se va mai auzi, pentru că are ce spune, spune totul în cuvinte, pe care le dresează, le mângâie, le aşează şi le înşiră cum vrea ea. Şi o face bine. E o maestră a cuvintelor.

Dragă Corina Ozon, eşti un scriitor român de succes, unul al noii generaţii, ai publicat un bestseller care a spart tipare. Te rog să te prezinţi cititorilor noştri aflaţi departe de România – cine eşti, de unde vii, de când scrii, de ce scrii?

«În primul rând, Gina, vreau sa îţi mulţumesc pentru ocazia de a mă face un pic cunoscută şi românilor din Italia. Sunt de loc din Timişoara, pe care o port în inimă oriunde merg. M-am stabilit în Bucureşti din studenţie, am absolvit în 1994 Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării – Universitatea Bucureşti, când am început să lucrez ca ziarist. Meserie devenit microb în sânge. Timp de 12 ani am lucrat în presa scrisă şi la televiziune. După care m-am reorientat către Relaţii Publice, unde lucrez şi în prezent, ca purtător de cuvânt la Compania Naţională Imprimeria Naţională SA. Am urmat un masterat în PR şi un program MBA româno-francez.

Aş putea spune, fără emfază, că scriu cam de când mă ştiu. După ce am ieşit din presă, mi-am făcut un blog, ca să nu uit să scriu. Chiar asta a fost credo-ul meu. În timp, blogul www.iulicika.wordpress.com a devenit popular, mai ales de anul trecut, când au apărut şi primele scrieri cu amanţi, care fac azi parte din cartea de care ai pomenit, „Zilele amanţilor”. Îmi place să scriu, de multe ori am senzaţia că 24 de ore nu sunt suficiente. Şi romanul l-am scris cu multă plăcere şi sinceritate.»

Cum se împacă meseria ta cu cea de scriitor? Si mai ales, un scriitor de succes.

«Ştii, tocmai asta e problema. Eu nu mă consider un scriitor. Cred că termenul de „autor” îmi convine. Sunt un autor debutant. Experienţa mea de PR-ist m-a ajutat mult la promovarea cărţii. Dar nu e deloc uşor să scrii atunci când ai şi un job cu un program fix. Practic, după ce ajung acasă de la birou, am un al doilea job. Iar weekendurile mele sunt de ceva luni sacrificate. Dar văzând rezultatele, eu zic că merită.»

Cum a pornit cartea ta „Zilele Amanţilor”? Ea povesteşte despre clasicul triunghi amoros: soţia, amanta şi bărbatul pe care îl împart ele.

«Eu scriam pe blog, fără intenţia de a publica o carte. Primul text, „Paştele amantelor” l-am scris anul trecut, în a doua zi de Paşte, după ce auzisem la televizor o ştire despre oamenii singuri de Sărbători. Printre care erau şi amantele. Am avut inspiraţie şi am scris. După ce am urcat pe Facebook postarea, textul s-a bucurat de un asemenea succes încât mi s-a cerut o continuare. Astfel a apărut „Paştele amanţilor însuraţi” şi „Paştele nevestelor înşelate”. De aici, a urmat o succesiune de episoade scrise cu diverse ocazii: de Sfinţii Petru şi Pavel, de Rusalii, de Sânziene, de alegeri etc. Scriitorul Alexandru Petria mi-a sugerat să scriu o carte, iar editorul Alexandru Voicescu, patronul Herg Benet s-a arătat interesat. În luna octombrie a ieşit de la tipar cartea „Zilele amanţilor”.»

Există şi ceva autobiografic în cartea ta?

«Cartea este 100% reală prin faptul că absolut toate întâmplările sunt auzite şi trăite. Pot spune într-un fel că este autobiografică, fiind implicată în crearea acestui puzzle de poveşti.»

Vorbeşte-ne despre rolul social-media în promovarea cărţilor, a ta în particular, dar şi în general.

«Reţelele de socializare au jucat şi joacă un rol important în promovarea cărţii. Practic, fără Facebook, mi-ar fi fost foarte greu să o fac cunoscută. Şi acum mă ajută să interacţionez cu cititori. Din luna ianuarie am şi un fanclub al cărţii, care numără peste 300 de cititori din ţară şi străinătate.»

Spune-ne câteva vorbe, atât cât te lasă inima, despre femeia Corina Ozon, nu scriitoarea, nu profesionistul.

«Femeia Corina Ozon este una normală, cu un job, o casă şi o fată liceană, Iulia. Suntem o familie monoparentală, dar echilibrată. Iubesc şi îmi place să fiu iubită. Am noroc că sunt înconjurată de oameni buni.»

Ai în lucru a doua carte, „Nopţile amanţilor”. Când va apărea, va continua povestea lui Cati şi Mircea, vor apărea alţi amanţi/amante?

«Continuarea intitulată „Nopţile amanţilor” va apărea până în luna iunie. Personajele consacrate în volumul 1 vor evolua, lucrurile se vor complica. Vor fi multe suprize şi o schimbare de stil. Intervine emoţia şi trăirea. Apar personaje noi, care vor da savoare poveştilor.»

Cateva ganduri pentru românii plecaţi din ţară.

«Am un sentiment aparte pentru românii din diasporă. Am foarte mulţi cititori români din străinătate, care îmi mulţumesc pentru că le-am redeschis pofta pentru citit în limba română. Lucru pentru care eu le mulţumesc şi le transmit că mă bazez în continuare pe ei şi că îi preţuiesc mult. De altfel, am fost invitată să lansez cartea în Irlanda şi Canada. De ce nu şi Italia?»

Gina Bradea
Foto: Alex Mazilu


De același autor, blogul POFTA-BUNA

Mai citește și:

Afacere cu bani câştigaţi „afară”: Prepeliţe japoneze. „În România există însă concurență neloială”

Destinul dulce al Tatianei Vieru. «Am plecat după noroc în ţări străine»

Roxana Mara Liche, cake-designer și realizator de emisiuni Tv în Italia. «Sunt tare mândră de ceea ce am realizat»

Povestea italiană a Dorei Luca, maestră în arta decorării torturilor. «Destinul are mai multă fantezie ca noi»

”Mulţi ani nu am vrut să plec din ţară. E greu să fii soţ şi tată la distanţă”

«România? Acolo e casa mea, nu şi a copiilor mei născuţi în Italia»

”Când fetiţa avea 1 an, am plecat şi eu în Italia. Când m-am dus să o iau, am găsit-o în sicriu…”


Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version