În urmă cu câteva zile am primit la redacţie un comunicat de presă, trimis mai multor publicaţii, prin care se semnala deschiderea la Florenţa a unei „şcoli de week-end, de cultură, religie şi civilizaţie românească în Toscana”.
Comunicatul avea un antet mare, mare cu Ministerul Afacerilor Externe, încât la prima vedere am crezut că de acolo vine. În schimb, aflăm că MAE, „împreună” cu o asociaţie românească din Florenţa cu nume foarte lung – Associazione di Promozione Sociale, Culturale e Sportiva “Cultura, Progresso e Fratellanza nel Mondo Italia – Romania” – organizează acea „şcoală de week-end”.
Aflăm astfel că: „sunt deschise înscrierile la Şcoala week-end de Cultură, Religie şi Civilizaţie română în Toscana pentru copii şi adolescenţi între 2 şi 14 ani, care se vor ţine la Florenţa de personalul Asociaţiei di Promozione Sociale, Culturale e Sportiva “Cultura, Progresso e Fratellanza nel Mondo Italia – Romania”.
Proiectul a fost finanţat de Ministerul Afacerilor Externe român – Departamentul pentru Românii din Diaspora, de Asociaţia di promozione sociale, culturale e sportiva „Cultura, Progresso e Fratellanza nel Mondo”, Primăria din Florenţa, Federaţia Asociaţiilor române în Europa (FARE) din Toscana şi cu donaţii din partea Fundaţiei Pro – Emaus romeni nel Mondo şi a Federaţiei Români în Europa. (FRE)”
Bani de la Guvernul României: iată lista cu asociațiile finanțate de DRP pe anul 2013
În comunicat nu erau însă specificate detalii esenţiale minime: sediul, cine se ocupă, care sunt profesorii, care este programa şcolară şi multe alte informaţii absolut necesare pentru a putea difuza o ştire completă pentru cititori şi eventualii interesaţi. Mai ales că se pot înscrie şi copii de doi ani (!!!) la aceste cursuri, de aceea e bine să ştie părinţii cu cine au de-a face. În plus, nu prea s-au auzit multe despre această asociaţie în Italia. În comunicat nu era nicio adresă, dar erau două numere de telefon mobil.
Aşadar, am pus mâna pe telefon şi am sunat. Mi-a răspuns o doamnă care, după ce m-am prezentat, mi-a spus iritată că orice informaţie o pot lua ”de pe site-ul ministerului”.
Iată şi frânturi din conversaţia pe care am avut-o cu cea care s-a prezentat responsabila asociaţiei care vrea să organizeze cursuri de limba şi religia (!!!) română pentru copii începând de la vârsta de doi ani.
Stimată doamnă, pe site-ul ministerului nu există nicio informaţie despre această şcoală, aţi putea să-mi daţi mai multe detalii?
„Domnule, dumneata nu înţelegi că noi suntem sponsorizaţi de ministerul de externe şi departamentul românilor? Ce vrei să ştii mai multe, ai pe site totul.”
Cu tot respectul, pe site nu este trecută nicio informaţie despre cine se ocupă, care este programa şcolară, cine sunt profesorii, numărul elevilor. Îmi puteţi da dumneavoastră aceste detalii. Am dori să vă promovăm acţiunea.
„Noi facem înscrieri pentru şcoală. Încă nu avem nicio grupă, nu vă pot da detalii„
Dar aţi spus că aţi obţinut fonduri de la DPRRP
„Păi da, dar nu e treaba dumitale.”
Păi cum folosiţi banii dacă nu aveţi niciun înscris?
„Îţi repet, domnule, citeşte pe site-ul ministerului.”
După o pauză de câteva secunde, când tocmai mă pregăteam să o întreb despre responsabili şi locaţia unde se desfăşoară înscrierile încep să fiu chiar eu cel interogat…
”Şi de ce vrei să ştii mai multe. Nu te interesează ce facem noi aici, vezi-ţi de teabă.”
Deci nu doriţi să scriem despre acţiunea dumneavoastră?
”Scrie ce ţi-am trimis în comunicat.”
Păi nu e niciun nume, sediu, nimic despre ce ar dori să ştie elevii sau părinţii.
„Ascultă-mă, pui prea multe întrebări. Cine eşti dumneata?”
M-am mai prezentat o dată. Andi Rădiu, jurnalist la Gazeta Românească, Italia
„Aaaa, păi ne cunoaştem domnule. Eu te ştiu pe dumneata. Tu eşti ăla care face afaceri cu Terteleac la Roma. Mă cunoşti şi dumneata.”…şi mi-a închis telefonul în nas. Am încercat să o contactez din nou…nu mai răspundea nimeni.
Fiind un proiect finanţat de DPRRP, care ar trebui să înveţe copiii de la 2 la 14 ani ce înseamnă cultura şi religia română, am încercat să aflăm mai multe despre această asociaţie. Noi, de la Gazeta, n-am auzit de ea, dar nu le putem şti pe toate. Am dat o simplă căutare pe Google.
Aşadar, asociaţia cu nume lung din Florenţa (prescurtat A.C.P.F.M. ITALIA-ROMANIA) s-a înfiinţat în 2004 la sediul din Via Giano della Bella, 22. Aici puteţi citi mai multe detalii.
Conform presei italiene, asociaţia a fost mai întâi închisă timp de 30 de zile de Chestorul din Florenţa (potrivit ANSA), iar apoi a fost evacuată din sediul care a revenit în folosinţa primăriei din Florenţa (care acum ar fi sponsor la aceste cursuri organizate de asociaţia pe care a dat-o afară din sediu). Populaţia din cartier a făcut nenumărate plângeri la poliţie iar anul trecut, în luna mai acolo a avut loc o bătaie ”ca-n filme” care a dus la evacuare. Publicăm mai multe fotografii de atunci cu sediul din via Giano della Bella.
Iată cum s-a bucurat președinta comisiei pentru Welfare şi patrimoniu imobiliar Stefania Saccardi, potrivit site-ului Firenze Today: “Mulţumesc Chesturii, Digos, Poliţiei Municipale şi Serviciilor Tehnice pentru intervenţie”.(citiţi aici)
După încăierarea violentă din 30 mai 2012, care a dus la închiderea sediului asociaţiei pentru 30 de zile, primăria a decis evacuarea, pe care a făcut-o cu ajutorul forţei publice şi a oficialului judiciar.(citiți aici)
Mai trebuie spus că în acel sediu, al acestei asociaţii, a avut loc şi prezentarea filialei PSD Florenţa, la care a participat deputatul Cristian Rizea, preşedintele, pe atunci, al PSD Diaspora. (citiți aici)
Este un mister pe ce baze Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) selectează proiectele finanţate. Eu cred că există un control superficial (inexistent mai degrabă) în alegerea proiectelor.
Din atâtea sute de proiecte trimise către DPRRP, cum de tocmai o asociaţie care încalcă toate regulile de comunicare şi comportament, cercetată şi criticată în presa italiană, primeşte bani pentru un proiect care nici măcar nu a început (fără copii înscrişi, fără sediu, săli de clasă, etc.).
Cum îşi permite o asociaţie dubioasă să folosească însemnele ministerului Afacerilor Externe, fără nici cea mai mică justificare?
Cum poate folosi o finanţare DPRRP, fără a avea nicio organizare clară? Şi nu în ultimul rând, un limbaj şi o exprimare în relaţia cu presa demne de cartierele rău famate…
Aşteptăm răspuns din partea DPRRP şi a ministrului Cristian David.
Andi Rădiu
