Menu
in

După 13 ani de Italia, s-a întors în țară și s-a apucat de apicultură: «Visul meu e să ajung la 300 de stupi»

A lucrat în Italia din 2013 până în 2016, când a decis să se repatrieze, pentru a pune în practică ceea ce învățase în Italia: meșteșugul apiculturii. S-a reîntors acasă, la Tîrgu Bujor, unde a pus în practică tot ce a învăţat.

Mihăiță Buțurcă a povestit pentru „Viața Liberă” din Galați cum a decis să plece în Italia, cum a decis să se întoarcă și ce a reuțit să realizeze în România, de când s-a întors.

A plecat la vârsta de 32 de ani. „Visam să plec afară crezând că umblă câini cu colaci în coadă. În 2003, am plecat în Italia, cu 700 de euro în buzunar. Am tras zi şi noapte să-mi fac un nume şi să fiu respectat, dar nu-mi pare rău. „. În țară lucrase ca sudor naval la Galaţi, Tulcea, Constanţa, Mangalia şi Hârşova. În Italia nu a lucrta ca sudor. Prima lui slujbă a fost la o fermă de vaci. Muncea de la cinci dimineaţa până la zece seara, iar noaptea învăţa italiana din cărţi şi dicţionare. A plecat apoi în Melfi, în sud. A făcut de toate, de la curăţat pomi până la pus gresie şi faianţă sau executat instalaţii.

A ajuns apicultor dintr-o întâmplare. „La patronul respectiv mă duceam de câteva ori pe săptămână, după ce terminam munca din ziua respectivă, ca să fac curăţenie în curte. Mai câştigam astfel 50-60 de euro pe lună. Când mi-a spus că are de văruit două apartamente, am acceptat. Întâmplarea a făcut ca muncitorul lui care se ocupa de stupi să plece.” Și așa a început să aibă grijă de 600 de stupi. Era o mică industrie, mierea era extrasă cu centrifuge electrice şi depozitată cu pompele. „Făceam în jur de 27 de tone de miere pe an! Călătoream cu stupii şi câte 300 de kilometri! Acolo vorbeam cu proprietarul terenului, lăsam stupii şi mă mai duceam să-i controlez sau să fac lucrări la câteva zile. Dar acolo există mobilitate! Ieşeam din localitate în autostradă! Străzile erau bune şi în opt ore aveam timp să văd 150 de stupi, să mă opresc la un restaurant ca să mănânc şi să mă întorc acasă! Străzile sunt importante, mişcă economia, mişcă lumea! La noi, străzile sunt vai de mama lor, nici timpul nu te-ajută şi suntem şi înapoiaţi în mentalitate”, spune gălăţeanul.

S-a întors acasă cu ideea de a face apicultură. „Visul meu a fost mereu să fac acelaşi lucru pe care l-am făcut în Italia, la Tîrgu Bujor: miere, polen crud şi uscat, propolis… toate cu eticheta mea personalizată, cu numele meu!”, a povestit Mihăiţă Buţurcă.

În primul an a cumpărat 60 de stupi. În primăvară avea 120, dar a fost un an dificil, s-au depopulat stupi, şi a ajuns la 80.

„Nu am venit acasă cu ideea să mă mai îmbogăţesc o dată, ci să-mi fac un mod de viaţă din care să pot să plătesc facturile, motorina, să pot merge la restaurant sau să-mi cumpăr o haină! Aşa e apicultura: într-un an poţi să fii milionar sau poţi să rămâi fără cămaşă. Visul meu e să ajung la 200-300 de stupi. La mine, apicultura e boală cronică„, spune gălăţeanul.

Mihăiţă Buţurcă nu vede cu ochi buni metodele de lucru ale apicultorilor români, care presupun inclusiv păzirea stupilor, atunci când sunt duşi la vreo cultură: „Eu vreau să dorm pe pat acasă, nu în câmp, prin maşină sau cort! Îmi doresc o apicultură modernă. E o afacere de viitor, în care încă mai investesc. Eu pun mierea în borcane curate, dezinfectate, nu în ce dă Domnul! Stupii mei sunt făcuţi după model italian. La mine nu vedeţi stupi acoperiţi cu ziare, cu tot felul de cârpe sau izmene. Aia nu e apicultură, e ţigănie! Mai sunt apicultori care cred că datorită lor trăiesc albinele. Greşit. Albina se descurcă foarte bine şi fără tine”, susţine apicultorul.

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version