Menu
in

Elena Spătaru, asistentă medicală la Bari, scrie versuri în limba italiană

Elena Spătaru este din Moineşti, judeţul Bacău. Are 60 de ani şi acum un deceniu a ales s-o ia de la capăt în Italia, la Bari. Fostă asistentă medicală  în România, în Italia are grijă de bătrâni. Un vechi hobby îi face viaţa frumoasă: poezia. I-a adus multe satisfacţii, premii şi nu în ultimul rând, o rază de lumină în suflet.

Elena a absolvit Scoala Postliceală Sanitară din Bacău şi a lucrat ca asistentă într-o clinică ce ţinea de Spitalul Municipal Moineşti, la secţia obstetrică. Studiile nu a reuşit să le echivaleze în Italia, pe de o parte pentru că sunt mai greu de echivalent, iar pe de altă parte, din cauza unei greşeli de transcriere a diplomei de bacalaureat.

Aşa că, în Italia, venită întâmplător, pentru  a înlocui o prietenă care îngrijea o bătrână, a rămas şi a  continuat să îngrijească oameni suferinzi.

Spune că în România câştiga bine, însă a avut dorinţa şi curiozitatea de a cunoaşte o altă lume, iar odată ajunsă la malul Mării Adriatice, s-a îndrăgostit nebuneşte de frumuseţea ţării de adopţie.

Îngrijitoare în Italia

Are trei băieţi şi iubeşte copiii: în România se ocupa de supravegherea nou născuţilor şi a mamelor. Îi lipseşte mult munca pe care o făcea în ţară. Vorbim despre o muncă pe care a făcut-o din 1978 până în 2004. În Italia i-a fost incredibil de greu, şi a avut grijă de tot felul de persoane bolnave. Spune că cel mai greu i-a fost când a avut grijă de o familie formată din 4 persoane, toate cu dizabilităţi: mama avea Alzeheimer, cea mai tânără fiică avea distrofie musculară în stadiu avansat, celelalte două aveau probleme cu inima, una nu vedea, nu auzea.

Pasiunea poeziei

Pentru Elena, poezia este un joc între minte şi corp, ce pune în funcţiune mâna ce alunecă pe hârtie, iar din acţiunea acesteia iau naştere sentimente, gânduri.

Şi cum poezia vindecă şi ea avea pasiunea scrisului de mică, a început să  scrie mai mult în joacă pe un social network, iar prietenii au încurajat-o să participe la concursuri literare.

Cu limba italiană a cochetat încă din ţară, unde a făcut cursuri. Într-un an a reuşit să obţină succese neaşteptate.

Enumăr câteva: a aflat  de un concurs organizat de un site de poezie cu două zile înainte de încheierea acestuia. A trimis poezia “Cercando” şi organizatorii concursului au contactat-o, spunându-i să se alăture poeţilor site-ului. Face parte din antologia “Viaggi in versi” a site-ului poetiepoesia.it. La un alt concurs, organizat de revista Orizzonti (www.rivistaorizzonti.net) a fost invitată la premierea concursului la Tivoli. Tot poetiepoesia.it i-a propus să facă parte din Calendarul poeziei 2013 realizat de ei. Face parte şi din antologia "Autori Vari" a premiului "Il Tiburtino". Acum aşteaptă publicarea primului volum de poezie în colaborare cu Aletti Editore.

Elena locuieşte într-un apartament închiriat, cu alte fete, italience. Lucrează şi nu are mult timp să dedice scrisului. Aşa că ziua munceşte iar noaptea scrie.

Finalistă la concurs

Îşi aminteşte cu plăcere de ceremonia de premiere a concursului Il Tiburtino, la Tivoli, din luna iunie a acestui an. S-a simţit mândră că a reuşit performanţa de a fi finalistă, alături de italieni, mai ales pentru că scrie într-o limbă străină.

Momente neplăcute? Au fost atât de multe şi atât de urâte încât îi este greu să îl aleagă pe cel mai neplăcut.

Elena este credincioasă şi de aceea este încrezătoare în viitorul său. "Se va ivi o lumină strălucitoare şi pentru mine". Spune că nu ştie "unde îi va purta paşii Domnul", dacă se va întoarce în România sau va rămâne în Italia. "După cum va fi voia Domnului".

Ruxandra Drăgoescu

www.poetare.it/spataru.html

La poesia

La poesia è

un suono in solfeggio

dal basso all'alto ritmo,

un sentimento d'amore,

dell'odio, tristezza,

ricordi, pensieri

il litigio fra mente

e il sangue nelle vene

fra cuore e cervello,

facendo tanto rumore

dentro di noi

da scrivere in versi

quello che vibra

muovendo la mano

sulla bianca carta

rimanendo eterno

il magico libro

pieno del gioco

delle lettere

dall'A -Z.

 

Il mondo

 

Un punto,

una linea senza fine,

tante parallele,

grande tangente,

limitrofe binari

sulle ombre d’acacia

sfila le vie

fra immense città,

il miracolo di vita

che scorre

ogni giorno

nel mondo creato

nei sei giorni,

fra cielo

e interminabile mare,

fra luna in tacere

e bianco monte

che si perde

nell’universo,

fra foresta vergine

e lucenti riflessi

del mare immenso.

 

Non sono una poeta

 

Non sono una poeta,

soltanto una navetta

fra cervello e cuore

mettendo in moto la mano

con la magica penna

lasciando

i segni di vita

sulla carta pregiata

molto adatta

alla poesia

con tanta ironia,

amore,

gioia,

sole,

candore

nel ballo delle sillabe

in ritmo dei versi

che ti fa perdere

nell'universo,

leggendoli

t'immergi

nel lago dei pensieri

pieno di sapienza ed intelligenza,

che sveglia il paradiso

di maggior parte gradito,

mai visto. …..

 

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version