Menu
in

Gabriela Bodin, pictoriţă la Bergamo: „Vreau să ajung în cărţile de Istoria Artei”

Gabriela Bodin este originară din Focşani şi a venit în Italia la 17 ani, pentru reîntregirea familiei, părinţii fiind deja în Italia la muncă din 1997. Pictează de mică, iar afirmarea artistică a obţinut-o în Italia, unde a studiat la Institutul de Modă de la Nettuno.

A câştigat o mulţime de premii expunând în zeci de oraşe italiene şi peste hotare, cum ar fi China sau Estonia. S-a căsătorit şi trăieşte în nordul Italiei, în Bergamo.

O pictoriţă cu mare potenţial artistic

Înainte s-o cunosc pe Gabriela Bodin, am cunoscut-o prin intermediul tablourilor sale. Mi-au plăcut mult picturile sale urbane, însă ele reprezintă doar o etapă iniţială a artistei.

Stilul ei din prezent, ceea ce ea pictează acum, are darul de a ţi se întipări pe retină, de a te bulversa: ochiul este capturat de o atmosferă ireală, de portretele personajelor sale, oameni fără suflet, ce par stafii într-o lume nemiloas㸠fără culoare.

Probabil că sunt metafora umanităţii din zilele noastre, golirea de semnificaţie a unei existenţe fără finalitate. Simboluri pe care le înţelegi mai bine prin explicaţia pictoriţei: “În peisajele urbane, mentalitatea era diferită, pentru că în acea perioadă munceam într-o fabrică de CD-uri şi eram obsedată de gesturile de rapiditate pe care le efectuam muncind, inspirându-mă să pictez oraşe, străzi, blocuri triste unde singurele aspecte ale umanităţii erau reprezentate prin linii de mişcare printre structurile arhitectonice“.

„În tablourile mele predomină melancolia şi singurătatea”

“În prezent, stilul meu este inspirat si format de gesturile de mişcare ale personajelor din tablourile lui Francis Bacon, importanţa cărnii pe care o acorda Lucian Freud şi atmosfera misterioasă a portretelor lui Rembrandt.

În tablourile mele predomină melancolia şi singurătatea, pentru acest lucru folosesc o alegere limitata de culori, mai ales în mod obsesiv negrul.

Pictez persoane cu puţine expresivităţi ale chipului, cu intenţia de a crea atmosfere reci şi în acest mod fundalul negru îl aleg pentru a exprima singurătatea, folosind culori acrilice şi în ulei cu bitum pe pânză. Dau o mare importanţă luminii şi umbrelor care se modelează după ea.”

Lumini şi umbre care caracterizează destinul unui emigrant şi singurătatea pe care noi toţi am încercat-o, atunci când am venit în Italia.

Premii şi expoziţii

“Am descoperit această pasiune de când eram mică şi am început să urmez cursurile de pictură în afara şcolii de la zece ani, după care m-am înscris la un gimnaziu cu profil artistic şi am continuat liceul în acelaşi domeniu până în clasa a X-a, când am întrerupt, pentru că în Italia m-am înscris la Institutul de modă de la Nettuno.”

Gabriela a luat multe premii în Italia. “Am obţinut primul premiu la concursul de pictură Morlotti (Imbersago) 2011 şi la concursul de pictură Brambatti (Castiglione d’Adda) 2010, finalistă la premiul Combat (Livorno) 2012 şi la premiul Movimento nelle Segrete di Bocca (Milano) unde din juriu făceau parte Philipe Daverio, Luca Pignatelli, Giovanni Bonelli. Am fost aleasă să lucrez pentru proiectul artistic Seguendo il cammmino di Marco Polo.”

A avut expozitii în galleriile Ghiggini (Varese), OpenArt Milano, Oldrado da Ponte (Lodi), PasspArtout Galley (Pero), D’art Visual (Mennagio), Arte Elite (Arcore), Galgarte (Bergamo), Moitrè (Torino), muzeul Arcos (Benevento).

Scoala a ajutat-o să depăşească dificultăţile iniţiale

Când a venit în Italia, a întâmpinat dificultăţi legate de limbă. A încercat să îşi facă cunoştinţe noi şi “faptul că am fost aici la şcoală m-a ajutat enorm să înţeleg mentalitatea italienilor şi să ma adaptez mai uşor.”

Gabriela este la începutul carierei artistice. Până acum, cel mai frumos moment în Italia a fost atunci când a fost premiată la concursul de pictură Morlotti.

În afara faptului că era vorba de un concurs foarte important pentru Gabriela, inima i s-a umplut de bucurie şi a fost şi mai mândră că este româncă văzând că al III-lea premiu a fost obţinut de Alexandra-Ioana Şerban, tot româncă.

Din păcate, “în România este mult mai greu să găseşti un loc de muncă în acest domeniu , nu-i ca în Italia, unde observ că italienii cred în investiţia banilor în opere de artă şi este mult mai uşor să-ti găseşti colecţionari.”

Gabriela este la o vârstă fragedă, dar ştie ce vrea: ”Îmi doresc să devin o pictoriţă renumită şi să obţin un loc în paginile istoriei artei.”

Ruxandra Drăgoescu

www.wix.com/gabriela-bodin/bodingabriela

www.youtube.com/watch?v=MD1zPKWjbpY

www.openartmilano.it/schedaartista.aspx?code=bodingabriela

 

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version