Cătălin Mămăligaru, un tânăr de 30 de ani din Piatra Neamț, a venit în luna iulie, în Italia, cu un vis. Ca mulți alți români, a sperat să-și găsească un loc muncă, pentru a-și ajuta tatăl, rămas în țară. Acasă și-a lăsat și prietena, cu care speră să întemeieze, într-o bună zi, o familie. Însă, ca într-un film, soarta lui a fost cu totul alta.
La câteva zile după ce a ajuns în Italia, a fost împușcat în plină stradă, de niște necunoscuți, la Gudonia, lângă Roma. A ajuns la spital, de unde ne-a povestit în exclusivitate cum încearcă să se repună pe picioare, cu ajutorul unor italieni inimoși. Pentru că Italia rămâne țara unde speră să pună un ban deoparte pentru viitorul său.
Cum a ajuns în Italia? „La muncă, așa cum ajung marea majoritate dintre noi, deși nu știu italiană. Un prieten mi-a spus să vin la el, lângă Napoli. Lucra la un bâlci, cum îi spunem noi. La trei zile după ce am început să muncesc la carusel, bineînțeles, la negru, m-a sunat prietena mea. Tata era bolnav, așa că am lăsat tot și am decis să mă întorc să-i fiu alături. Mă are doar pe mine, eu am crescut fără mamă”.
Cătălin a reușite să intre în legătură cu un român din Villanova di Guidonia (lângă Roma) care pleca în țară și care s-a oferit să-l ducă cu mașina personală.
Iată cum au decurs faptele în acea zi care urma să-i schimbe viața: „Sâmbătă (20 iulie 2013 – n.r.) ne-am pregătit de drum. L-am rugat să mă aștepte și m-am dus să-mi iau un suc de băut pe drum, de la un bar din apropiere. Am ieșit și nu am apucat să duc sticla de coca cola la gură că am auzit „poc poc”. Am simțit o căldură în picior și am căzut pe jos. Nu înțelegeam de ce nu mă pot ridica.
A ieșit imediat fata de la bar și îmi spunea în italiană „tranquillo”- văzuse cartușele lângă mine. Eu îi făceam semne că mă așteaptă o mașină, „amigo, macchina Golf, andare Romania”- tot le repetam și polițiștilor care au sosit la scurt timp. Ei mi-au luat portofelul și mă întrebau în italiană unde am dormit și ce fac”.
Cioban român împușcat în Sicilia
Ajuns la spital, Cătălin și-a dat seama că a fost împușcat în ambele picioare. Un glonț îi intrase în femurul drept și îi explodase în corp, altul i-a zgâriat celălalt picior. „Primul gând a fost că m-au confundat cu altă persoană. Eram șocat, nu-mi venea să cred că nu îmi mișc piciorul”.
Medicii italieni de la Policlinico din Roma au reușit să-i salveze piciorul, dar operația l-a constrâns pe tânăr la aproape două luni de stat la pat. Abia la mijlocul lunii septembrie, a început să se deplaseze, cu ajutorul unui tutor. Două luni de spital, într-o țară străină, unde sperase să-și găsească un loc de muncă și să-și construiască o altă viață.
Înainte de operație, anchetatorii au vrut să-l interogheze și au chemat-o pe Leontina Ionescu, fost consilier la Marcellina și traducător la Tribunalul din Tivoli. Așa au aflat scurta și trista experiență a românului în Italia.
În loc să meargă să-și susțină tatăl, Cătălin a ajuns el însuși la spital. „Nu știam cum să-i spun, nu e ca atuci când îi spui, copil fiind, că ai căzut din corcoduș. I-am zis că am avut un accident„. „Cele mai grele momente? Noaptea, când pui capul pe pernă, îți dai seamă cât ești de departe de țară și că ești singur”.
36 de ani, împușcat mortal de un bătrân de 81, în timpul unui jaf la Roma
Leontina Ionescu a fost cea care l-a vizitat, de mai multe ori pe săptămână. „I-am adus obiecte de primă necesitate pentru spital, dar am rămas uimită de reacția italienilor, care au sărit în ajutorul lui. Medicii care l-au operat, fizioterapiștii, dar mai ales colegii de cameră: i-au adus de toate, chiar și un DVD player pentru a vedea un film”.
Italia pe care a cunoscut-o Cătălin a fost cea a spitalelor. Și a fost una care l-a uimit și l-a făcut să aibă puterea să rămână optimist. „Nu am cuvinte, colegul meu de cameră, mă ajuta, deși eram amândoi operați. Vă dați seama, m-au ajutat să mă și spăl, să mă bărbieresc, pe mine, un necunoscut. Rudele vecinilor de pat îi aduceau și mie un suc sau câte ceva”.
Fostul său coleg de cameră, Andrea, vindecat înainte, l-a vizitat pe român în spital. „În România, cine ar fi avut grijă de mine? – se mai întreabă Cătălin. „Am văzut că aici operează, în țară pun ghips și te lasă așa. Fără un plic nici nu se uită la tine”.
Român împușcat mortal în discotecă, lângă Cosenza, după o ciocnire între bande
O jurnalistă de la Il Messaggero a pus la inimă cazul românului și i-a adus un halat și un costum de baie pentru exercițiile din piscină. Avocatul său, Augusto Colatei, a înaintat o cerere către Stat ca să fie acoperite cheltuielile. Până atunci, lucrează gratis.
„Primarul din Guidonia, Rubeis a promis că îl va ajuta cu cazare gratuită, când va ieși din spital. Cinzia Cara, fostă candidată la primăria din Marcellina, se interesează de soarta lui și dacă se poate obține o despăgubire materială sau recunoașterea invalidității. Anchetatorii i-au fost mereu alături, l-au asigurat că-i vor prinde pe responsabili”, a mai spus Leontina.
După ce se va însănătoși, se va întoarce acasă. Întrebarea pe care am vrut să i-o pun de la început lui Cătălin, după ce am citit în presă că a fost împușcat este: „Se simte ghinionist?” „Nu, mă consider norocos. Cred în Dumnezeu și dacă ar fi vrut să mor, putea să-mi cadă un ghiveci în cap și muream. Doresc să trăiesc pentru a avea grijă de familia mea. Sunt tânăr, vreau să am o familie”.
Pentru prima oară în timpul interviului, Cătălin se oprește împiedicat de lacrimi să continue. „Da, m-aș întoarce să lucrez în Italia. Cu contract. Nu mi-e frică, nu sunt un delincvent. Ce să faci în România? Cari ciment în spate pentru opt milioane. Nu sunt inginer, nu am multe alte variante de muncă. În țară ești un hamal pentru o oală de mâncare. În Italia, făcând aceeași muncă, poți avea o viață decentă, deși străinătatea e grea. Doar două cuvinte am în minte acum: sănătate și putere”.
Miruna Căjvăneanu
Apel la solidaritate
Leontina Ionescu face un apel, adresat românilor care l-ar putea ajuta cu ceva pe Cătălin, care e internat la Nomentana Hospital din Fonte Nuova (Roma). „Poate un euro de fiecare, sau un trening de toamnă, fiecare ce poate. Vom pune și noi, cei care l-am ajutat până acum. Mi-aș dori să adunăm câteva sute de euro pentru a nu se duce așa în România”.