Iată povestea dramatică a unei românce de 42 de ani, căreia serviciile sociale i-au luat copilul care are 20 de luni, pentru că nu e în măsură să-l întreţină. Acum copilaşul a devenit adoptabil şi deja au început contactele cu familia care l-ar putea primi. Însă Mariana nu vrea să rămână fără copilul ei, scrie L’Arena. Viaţa ei este plină de poveşti urâte.
A sosit în Italia în urmă cu 8 ani dintr-un sat din România. “Nu aveam sprijin, nu aveam nimic şi am căutat o viaţă mai bună”.
După câţiva ani a cunoscut un veronez şi s-au căsătorit. Dar el, la acea vreme muncitor, a devenit dependent de jocuri video. Într-un fel atât de patologic încât a ajuns în casa de îngrijire “Santa Giuliana”, a demisionat, nu şi-a mai găsit de lucru şi acum trăieşte în adăposturile pentru săraci. Fosta sa soţie nu a încasat niciodată acea indemnizaţie lunară de 500 de euro pe care, la divorţ, judecătorul a stabilit să o primească.
Dar Mariana voia un copil, dorinţă de maternitate pe care soţul său nu a reuşit să o satisfacă. După divorţ, face acel copil cu un pakistanez, care însă nu recunoaşte copilul. Femeia a rămas singură cu el şi a ajuns într-o casă pentru mame şi copii din Marghera.
De aici încep problemele sale. Asistentele sociale redactează rapoarte în care declară că Mariana e narcisistă, că este fragilă din punct de vedere psihologic şi că nu este în stare să îngrijească copilul.
Astfel, de la tensiunile dintre asistentele sociale şi Mariana, se ajunge la decăderea sa din drepturile părinteşti asupra copilului. “Cu o înşelătorie, asistenta socială care se ocupa de cazul meu m-a făcut să vin aici la Verona pentru nişte comunicări. În realitate îmi spune că nu-mi voi mai vedea copilul şi că nu mă voi mai întoarce la Marghera, dar că îmi dă un loc într-un adăpost aici la Verona. Nu mi-am putut recupera nici măcar puţinele lucruri pe care le lăsasem la Marghera. De o lună nu-mi mai văd fiul, mi-au suspendat şi vizitele. Nu există un certificat medical care să mă de clare nesănătoasă mintal. Fragilă? Sigur că da, cine nu ar fi în situaţia mea?”.
Prin intermediul avocatului său Mariana a prezentat recurs faţă de sentinţa de adoptabilitate. Nu acceptă ideea de a i se lua copilul. “Dacă aş fi ştiut ce urmau să-mi facă, m-aş fi întors în România. Acolo am o mamă care are o casă, modestă, dar demnă. Am o soră căsătorită care nu are copii şi care ar avea o cameră şi pentru mine şi fiul meu. Nu ar muri de foame. Dacă mi l-ar da înapoi, m-aş întoarce cu el acasă la mine şi am putea fi fericiţi”.
Legea spune că dreptul copilului este acela de a creşte în propria familie de origine. Acest copil are o mamă. Nu se droghează şi nu este prostituată. Îl iubeşte. Însă nu este în măsură să- l întreţină. Este de-ajuns pentru a-i fi luat?
Sursă: L’Arena
