O noapte lungă în Terminalul 3
de Crina Suceveanu
Doamna T. s-a instalat comod pe un scaun, așezându-și cu grijă bagajul de mână și poșeta. Are de așteptat întreaga noapte fiindcă avionul pleacă din Roma dimineață, la ora 6, spre Bacău. Cunoaște fiecare unghi din sala de așteptare, fiecare magazin din Terminalul 3.
Îi telefonează fiicei să-i spună că a ajuns cu bine la aeroport, apoi fiului din România. Alături se așează o altă doamnă, ajunsă de la Pescara, după un drum cu autobuzul de 6 ore. Fac cunoștință și fiecare se întreabă dacă o cafea n-ar ajuta să facă mai ușoară trecerea orelor.
Au peste 20 de ani de muncă în Italia și așteaptă să își depună dosarele de pensionare. Se curăță portocale și mandarine, se scot pachețelele de drum.
Un drum spre casă doar o dată pe an
Doamna C. merge acasă doar o dată pe an, ori în luna august, ori în decembrie. Căsuța ei și-a modernizat-o de-a lungul anilor, ba chiar l-a ajutat și pe unicul fiu să își construiască o casă nouă în grădina lor mare.
„Așa ne-am dorit, să ne fim aproape, și cea mai mare bucurie este unica nepoată de 14 ani. Mă bucur să merg de sărbători și băiatul meu îmi spune în fiecare an: Stai, mamă, acasă! Nu te mai du, mamă. Stai acasă…
Dar eu mă gândesc că mai am nevoie de 2 ani până la pensie și poate aș avea o pensie decentă, să nu fiu o greutate; să am niște bănuți pentru zile grele, că bătrânețea nu-i ușoară. Aici, în Italia, am văzut bătrânețea în detaliu, ca pe o broderie.”
Sfaturi, bagaje și povești despre muncă
„Lasă, dragă, grijile”, o consolează doamna T. Ea s-a întors acasă de doi ani, lângă Piatra Neamț. A lucrat în îngrijirea bătrânilor, la hoteluri, restaurante, familii nobile. Soțul ei a fost custode la garaje subterane. Au strâns bani, au construit casa, l-au ajutat pe băiat, iar fata lor a rămas în Roma, măritată cu un italian.
Doamna C. oftează: „Soțul meu n-a vrut să vină cu nici un chip în Italia, nici băiatul. Nici măcar în vizită.”
Se apropie o familie de români cu multe bagaje. Caută un loc unde să cântărească geamantanele. Încep să scoată haine din bagaj pentru a câștiga spațiu. Doamna T. le recomandă să plătească online un bagaj suplimentar, altfel costurile vor fi mari. Ea însăși trecuse prin asta cu două luni în urmă.
Despre bătrânii îngrijiți și casele nobile ale Italiei
Doamna C. revine și povestește despre bătrâna pe care o asistă. Zilnic, fiicele ei o sună pentru indicații.
Doamna T. aprobă: „Așa este, noi știm toate obiceiurile și nevoile lor. Familiile au mult de făcut… Eu m-am înțeles bine și m-am făcut respectată. Unde am nimerit locuri grele n-am stat. Puteau să-mi plătească mai mult, dar îmi pierdeam sănătatea.”
Apoi începe să povestească despre locurile în care a lucrat și care i-au rămas la suflet. Șapte ani la o baroneasă cu castel, case la mare, la munte, cu serate și loja la Operă. La 97 de ani, femeia bea în fiecare seară vin roșu sec.
După moartea baronesei, fiul i-a rugat să elibereze camerele și le-a spus să ia ce le trebuie: blănuri, mobilă, tablouri, covoare. Au ales câteva și le-au trimis acasă. A ajuns apoi la o contesă delicată și fină, într-o casă unde a stat patru ani. A primit de la ea un inel cu briliant, apoi un medalion, după moartea bătrânei. Pe ambele le păstrează cu emoție.
Planuri, întoarceri și frici
Orele trec, iar aeroportul se umple. Oamenii vorbesc despre Crăciun, prețuri, întoarcerea acasă. Mulți spun că se vor întoarce, dar casele renovate cu ani de muncă stau goale.
Doamna T. îi încurajează:
„Veniți acasă, e bine. Noi am dus-o greu și ne-am luat ce ne trebuie. Banii i-am cheltuit în casă, pe studii la copii, și am lăsat doar o sumă pentru moarte.”
Mulți râd și zâmbesc, vorbind despre pensie și nepoți.
Doamna C. însă e îngândurată:
„Greutățile vin peste noapte… Mă simt singură și acasă. Singură între străini, singură și în căsuța mea. Când trăia soțul meu era bine. Acum mă bucur de nepoată, dar va pleca și ea… N-aș vrea să devin o povară. Sunt mândră de ce am realizat, dar simt că mă va însoți singurătatea și mă tem…”
Un avion plin de vieți întregi
O ultimă cafea, apoi călătoria începe. Un avion plin de speranțe, împliniri, bilanțuri sau amânări…