O simplă vizită în secţia de pediatrie a Spitalului Policlinic din Pavia evidenţiază, dacă mai era nevoie, inconştienţa criminală a sistemului sanitar românesc. Milioane de euro proveniţi din bugetul României sunt cheltuiţi în Italia pentru tratamente care ar putea fi executate foarte bine şi în spitalele de acasă. Ar putea. Lipsesc însă două elemente cheie: voinţa şi umanitatea unei bune părţi a personalului medical.

La Pavia se află în acest moment circa 12 copii români bolnavi de diverse forme leucemie, împreună cu părinţii lor. Paradoxul sărăciei vrea ca transplantul necesar vindecării acestei maladii să coste circa 120.000 de euro, bani plătiţi din bugetul României. La această sumă se adaugă un alt efort financiar considerabil, cel al familiilor micuţilor, care ajung să-şi vândă tot ce au pentru a face faţă cheluielilor conexe: transport, chirii, mâncare etc.

Din păcate, acesta este scenariul optimist. Cel pesimist presupune lipsa formularului botezat de birocraţi E112. Şi în primul şi în al doilea caz, fără ajutorul asociaţiilor umanitare pentru strângerea de fonduri, familiile micuţilor nu pot face mai nimic.

Cezara

"Sistemul românesc este de coşmar. Cheltui mult pe şpăgi, pe medicamente şi obţii un tratament inuman", ne spune Eliza Mihalache (42 de ani), mama Cezarei (12 ani).

Cezara a fost dignosticată cu leucemie limfoblastică tip B, în august 2010. A fost internată iniţial la Spitalul Fundeni din Bucureşti, perioadă pe care mama ei o descrie cu un singur cuvânt: "coşmar". Experienţa din Capitală s-a lăsat cu un protest numit "Manifestul Cezarei" şi publicat pe blogul prin care familia a solicitat ajutor pentru tratament (ajutorpentrucezara.wordpress.com).

Cităm din manifest: «Doctorii vin de regulă la ora 08.00 şi la 13.00, cel târziu 14.00, pleacă. Vizita medicală durează doar câteva minute şi de regulă nu eşti informat nici de evoluţia bolii, nici de tratamente adjuvante sau alte posibilităţi de tratare in altă parte. (…) Puncţiile medulare şi lombare se fac pe viu, ca la vite, cu trei asistente care ţin copilul, plus unul din parinţi şi doctorul care acţioneaza cu o seringă enormă. În timpul puncţiilor copiii urlă de ţi se rupe inima, dar nu se face anestezie sub motivul că este "periculoasa" pentru organism.»

Aşa cum era de aşteptat, protestul i-a ridicat tot spitalul în cap, dar i-a şi facilitat obţinerea formularului E112, blocat până atunci cu diferite scuze.

"Tratamentul" Cezarei din România nu numai că a fost ineficient (din cauza analizelor insuficiente i-a fost administrată o chimioterapie greşită), dar i-a cauzat şi alte câteva probleme; contagierea cu un parazit, probleme la rinichi şi ficat. Totul a costat circa 15.000 de euro şi aproape un an de tratament pierdut. Emoţiile Cezarei şi a familiei ei nu au luat sfârşit.

În acest moment se află într-o pauză de tratament, merge la spital doar pentru controale, astfel că locuieşte cu mama ei cu chirie la periferia nord a oraşului Pavia. Eforturile financiare sunt consistente, doar chiria se ridică la 610 euro pe lună, plus cheltuieli. Banii provin de la tatăl Cezarei, rămas să muncească în România, din economii şi donaţii.

Copiii de la Pavia

Şi totuşi, acest caz este unul dintre cele mai "blânde". Pe holurile secţiei de pediatrie am cunoscut-o pe Ana (4 ani) care se plimbă sub atenta privire a mamei ei, dar legată la o coloană portabilă de perfuzii, de care sunt agăţate şi nişte aparate medicale foarte complicate.

Printr-o uşă a cărei prag subsemnatul nu a avut tăria să-l treacă, am zărit un alt copil român, umflat de morfină şi totuşi contorsionat de durere într-o poziţie nefirească. Doar o minune îl mai poate salva.

Suferă de o tumoră desmoplastică într-o formă rară, dar care dignosticată corect şi la timp ar fi putut însemna salvarea. Ghinionul de a te naşte în România.

De pe o terasă am putut saluta cu alt copil român, aflat în camera septică după operaţia de transplant de măduvă. Înşiruirea ar putea continua cu poveştile fiecăruia dintre cei peste 20 de micuţi care s-au perindat pe aici în ultimii doi ani. Însă toate au un numitor comun: fuga de sistemul sanitar românesc.

Milioane de euro

Un simplu calcul arată că statul român a cheltuit peste 2.000.000 de euro doar pentru cazurile de la Pavia, deşi scenariul se repetă şi la alte clinici din Europa. Potrivit datelor puse la dispoziţie de Asociaţia "Bubulina" din Ravenna, în România se află 5.000 de copii bolnavi de leucemie. Şi aşa cum am aflat de la medicul român Giani Huci din Milano, în România există doar o clinică din Timişioara care poate duce acest tratament până la capăt.

"Capacitatea acesti clinici pentru astfel de cazuri este de două paturi. Nu numai că este insuficient, dar este şi motiv de confuzie pentru anumiţi funcţionari din Ministerul Sănătăţii, care refuză să elibereze formularul E112 pe motiv că tratamentul poate fi făcut şi în România", ne-a declarat Huci.

Speranţe puse în voluntari şi donaţii

Aici intervin Fundaţia "Mereu Aproape" şi Asociaţia "Bubulina" (denumire dată în amintirea numelui de alint al unei paciente românce de nici trei ani, decedată după doi ani de "tratament" în România, n.r.) care în limita posibilităţilor se ocupă de birocraţia obţinerii formularului şi  de mediatizarea cazurilor pentru a obţine donaţii. Pe de altă parte şi în mod absolut voluntar, copiii de la Pavia şi familiile lor sunt ajutate de doctorul Huci, care le face vizite aproape săptămânale.

"Cam tot ce se face cu aceşti copii în Italia s-ar putea face şi în România. Ar trebui doar să priceapă cineva din minister ce înseamnă day-hospital şi să nu ţină o mamă şi un copil blocaţi în spital, într-un singur pat, când tratamentul durează doar 4 ore pe zi. Transplantul de măduvă se poate face şi la noi, iar camerele septice nu sunt imposibil de realizat. Iar medicamentele cumpărate de pacient, apar oricum şi în deconturile spitalelor, deci sunt plătite până la urmă şi de stat", ne-a mai declarat doctorul Huci. 

Cornel Toma