Menu
in

Politica italiană, văzută de Elena, îngrijitoare la Roma

Suntem în plină campanie electorală: pe 24 şi 25 februarie italienii vor alege noua conducere a ţării. În funcţie de rezultatele la alegerile parlamentare, se va şti cine va forma coaliţia care va guverna Italia în următorii cinci aniSpre deosebire de alegerile locale, unde conaţionalii noştri pot participa la vot, în calitate de cetăţeni comunitari, la alegerile politice din 24 şi 25 februarie se pot prezenta la urne doar cei cu cetăţenia italiană.

Cât de interesaţi sunt românii din Peninsulă de politică şi în ce măsură consideră noul guvern le-ar putea influenţa viaţa în Italia? Am discutat despre alegeri, candidaţi şi politică cu o româncă stabilită de 8 ani în Peninsulă şi care lucrează la Roma ca îngrijitoare.

"Toţi sunt mincinoşi"

"Nu-mi place politica şi nici politicienii. Nici cei români, nici cei italieni. Sunt toţi nişte mincinoşi, când ajung la putere nu mai fac nimic", sunt primele cuvinte ale Elenei, când ne aşezăm la o cafea şi o întreb dacă urmăreşte campania electorală a candidaţilor italieni. Elena îmi spune se mai uită din când în când la ştiri, mai ales când bătrânul de care are grijă este atent la câte un telejurnal

Berlusconi, un afemeiat

Cel mai des îl vede la televizor pe Silvio Berlusconi, care era premier încă de când a ajuns în Italia.

"Berlusconi nu mi-a plăcut de la început. Când l-am văzut prima oară la televizor mi-am spus că are faţă de persoană neserioasă, căruia îi plac femeile! Şi chiar aşa a fost, chiar îmi spuneam, când a fost scandalul cu fetele pe care ele invita la petreceri, uite că am avut dreptate!".

De Pierluigi Bersani, Elena nu a auzit, sau nu-şi aminteşte numele, "poate l-am auzit la televizor, dar nu ştiam cum îl cheamă". În schimb a auzit de Partidul Democrat, "cu care ţine şi Carla, fiica bătrânului de care am grijă". "Şi ea şi o altă bătrână la care lucrez, doamna Rossana, ambele ţin cu PD şi sunt împotriva lui Berlusconi. Rossana, deşi are 81 de ani, este expertă în politică, merge la şedinţe şi votează de fiecare dată, ba chiar a luat cuvântul să-l critice pe Berlusconi. M-a întrebat eu cu cine ţin şi mi-a explicat că eu nu pot vota la alegerile parlamentare".

Grillo, "cel care urlă"

Un alt personaj pe care Elena îl cunoaşte de la televizor este Beppe Grillo: "Ah, cel care urlă? Pare un Vadim Tudor al nostru, cu ce-i iese din gură! Oricum, nu-mi displace, pentru că îi critică pe toţi, deşi câteodată critică ce nu trebuie!"

Alemanno, "prietenul românilor"

Personajul politic pe care îl simpatizează cel mai mult este Gianni Alemanno, pe care a avut ocazia să-l asculte la spectacolul organizat de Asociaţia Românilor din Italia. Nu ştie că face parte din acelaşi partid ca Silvio Berlusconi, dar asta nu o împiedică să aibă o bună părere despre edilul Romei: "De Alemanno îmi place, a spus că noi, românii, suntem gospodari, harnici şi că există şi printre noi răi şi buni, ca şi printre italieni. Şi că face diferenţa între romi şi români".

Monti şi Liga Nordului

Bineînţeles, a avut ocazia în cei opt ani de Italia să afle mai multe şi despre Liga Nordului: "Au ceva cu străinii, dar nu îşi dau seama că mai întâi trebuie să vadă uscăturile din pădurea lor".

Mario Monti, cu scurta lui guvernare, nu i-a plăcut Elenei: "Cine, cel înalt şi slab? Profesorul? Am înţeles că a furat şi că e bogat. Dacă are bani, de ce nu-i ajută pe alţii, în loc să facă scumpiri?"

De un lucru şi-a dat seama românca: "Şi aici, şi în România, pare că sunt numai bătrâni la putere. Şi preşedintele, Napolitano, nu putea să lase locul unuia mai tânăr?".

Priorităţile noului guvern

O întreb pe Elena ce ar trebui să facă, în opinia ei, viitorul guvern, care va fi ales la sfârşitul lunii. "În primul rând, ar trebui să se ocupe mai mult de sănătate şi de bătrâni. Ar trebui să se introducă gratuităţi pentru ei. Ştiu o familie de bătrâni care are două apartamente şi plăteşte enorm pentru a doua casă".

Apoi, mai sunt şi bătrâni italieni disperaţi, de care nu se mai ocupă nimeni: "Chiar în cartierul unde stau eu, până acum câteva săptămâni, erau doi bătrâni care dormeau în stradă. Au venit serviciile sociale sau i-a adăpostit cineva, acum nu-i mai văd.

Dar sunt şi pensionari, chiar din bloc cu mine, care mai caută în tomberoane sau printre resturile de la piaţă. Mai merg pe la brutărie sau la pizzerie, proprietarii le dau ce rămâne seara. Îmi spun că se trăia mai bine cu lira, acum pensia nu ajunge. Totuşi, e mai bine, zic eu, decât în România, unde, dacă nu ai pensie, statul nu-ţi dă nimic".

Vot la administrative

În opt ani, Elena a avut grijă de şase bătrâni pe care i-a asistat până în ultima clipă şi se gândeşte că va veni momentul să iasă la pensie. O interesează drepturile pe care le are, "ca cetăţean european".

"Am auzit la telejurnal, tot în campania electorală, un candidat care spunea că noi, străinii, luăm locul de muncă al italienilor. Spunea că în loc de badante străine, să lucreze italiencele.

Am luat-o deoparte pe fiica bătrânului şi i-am spus că sunt de acord. Am întrebat-o dacă e convinsă că ar putea găsi o italiancă dispusă să muncească aproape 24 de ore din 24 pentru tatăl ei. O italiancă dispusă sacrifice somnul, să-şi sacrifice familia, pentru un loc de muncă. Nu, nu ar găsi. O italiancă ar sta doar 8 ore, apoi şi-ar vedea de viaţa ei".

"Nu e uşor, trebuie să o iei mereu de la capăt, într-o ţară străină – încheie Elena –  am 55 de ani, poate voi lucra până la 60, 62. Apoi, vreau să mă întorc acasă, în România, şi să acumulez anii pentru pensie. Dacă voi vota la alegerile din primăvară pentru primăria Romei? Da, stau aici de atâţia ani, am acest drept şi cred că e normal să îl folosesc".

Miruna Căjvăneanu

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version