Alex Coman, 25 de ani, din Câmpina, trăieşte de 12 ani în Italia, la Terni. Aici şi-a întemeiat o familie, lucrează într-o fabrică şi în paralel şi-a descoperit vocaţia de a scrie în italiană. A câştigat deja un concurs literar, a publicat prima carte şi a pus bazele unui site literar unde scriitorii de limba italiană îşi pot publica operele gratis, acceptând în schimb ca fondurile obţinute de la cititori sau donatori să fie date asociaţiilor umanitare.
Alex Coman este iniţiatorul proiectului DuO, conceput iniţial ca o încercare de asociere: "Eram în patru şi voiam să oferim o cale cât de mică pentru autori şi artişti, publicând operele lor ca pe un mic jurnal. Am fost împiedicaţi de birocraţie şi aşa s-a născut Vis, un blog în care am început să public operele altora, pe lângă cele ale mele. Practic era ceea ce voiam de fapt să fac cu asociaţia, dar de data asta am adăugat un factor care îmi e drag: caritatea. Vis se transformă acum în DuO din mai multe motive şi caut asociaţii onlus, scriitori şi artişti cu care să colaborez."
Pe scurt, cei care scriu în italiană şi doresc ca opera lor să fie publicată online, o pot face pe site-ul proiectului şi făcând acest lucru, capătă vizibilitate. În schimbul publicării operei, autorii pot să indice sau să aleagă o asociaţie care să primească eventualele donaţii din partea cititorilor.
Alex a scris prima poezie la nouă ani, în limba română, în joacă. La treisprezece ani a lăsat Câmpina şi s-a stabilit în Italia, la Terni, urmându-şi tatăl ce lucra în Italia: "Înainte să termin liceul aici, mi-am recăpătat pasiunea pentru scris, dar de data asta în italiană. Nu am ajuns la rezultate din prima încercare, dar după ceva timp am reuşit să câştig un concurs şi să public o mică antologie."
Alex şi-a continuat studiile începute în România, a urmat liceul, a colaborat cu ziarul online Mauxa.com. În 2011 a publicat prima carte, "Racconti" (Povestiri). În acelaşi an a câştigat concursul literar "Città dei Sassi".
Evident, nu poate trăi, cel puţin deocamdată, din scris. "Ca să îmi menţin familia, lucrez într-o fabrică, de trei ani."
Fără să stea pe gânduri, spune că cel mai frumos moment în Italia, şi din toată viaţa lui, a fost naşterea fiului său. "Nu puteam să intru să văd naşterea în sine, fiind prin cezariană, aşa că am stat lipit de o uşă, în aşteparea unui glas care anunţa o nouă viaţă. Primul sunet pe care l-am auzit a fost unul special."
L-am întrebat pe Alex ce planuri de viitor are: "Aş vrea să completez DuO, ca un proiect funcţional. Am un roman în curs şi altul terminat în aşteptare, în vederea corecturii. Sper ca textele mele să îmi poată da şi de mâncare, aşa aş putea să mă dedic mai mult scrisului."
Ruxandra Drăgoescu
