„La Stampa” descoperă România: reportaj în „Țara hackerilor”

„România, în vizuina hackerilor care înşală omenirea” (Romania, nella tana degli hacker che truffano il mondo) şi „La Bucureşti şi Alexandria, cu regii fraudelor pe internet” (A Bucarest e Alexandria con i re delle truffe sul web).

Cotidianul „La Stampa” descoperă România. Şi adaugă mozaicului de imagini pentru care este cunoscută România încă o piesă, de care în ultima vreme lumea uitase: cea de paradis pentru piraţii informatici. Reporterul Federico Varese a vizitat Râmnicu Vâlcea în primul rând, „capitala fraudelor”, apoi şi alte localităţi unde se pune la cale „înşelarea omenirii!”

Călătorie la Râmnicu Vâlcea, capitala fraudelor pe internet

Călătoria cu trenul de la Bucureşti către regiunea Carpaţilor Meridionali durează circa şase ore. Peisajul este la început plat, similar celui din Câmpia Padană, însă după câteva ore începi să respiri un aer premontan. Navetiştii urcă şi coboară din mici staţii fără peron. Observ căruţe trase de cai, adăposturi din fân, grajduri dărăpănate şi fabrici dezafectate. Nu trebuie să fim uimiţi: România este una dintre ţările cele mai sărace ale Uniunii Europene, unde salariul mediu nu depăşeşte 423 de euro pe lună şi tractoarele sunt o raritate (unu la fiecare 54 de hectare).

Ultima staţie a călătoriei mele este Râmnicu Vâlcea. În 1966 regimul comunist a construit acolo o fabrică chimică gigantică. Însă Oltchim a declarat faliment în 2012 şi turiştii străini preferă să mergă în căutarea fantomaticului conte Dracula în Transilvania. Cu toate acestea, acest oraş a scăpat în mod miraculos de sărăcia din sud-vest datorită unei industrii foarte deosebite: infracţionalitatea cibernetică.

Începe aventura

De la jumătatea anilor ‘90, Râmnicu Vâlcea s-a specializat în fraude pe internet. La început victimele erau găsite pe eBay. Cel care câştiga licitaţia plătea înainte să primească marfa sau, pentru achiziţiile substanţiale, trebuia să susţină cheltuielile vamale sau de expediere fictivă.

Destul de repede, consumatorii occidentali au început să nu mai aibă încredere în ofertele provenite din estul Europei. De aceea înşelătoriile online au devenit mai sofisticate. Vânzătorii par a avea reşedinţa în Statele Unite sau în Anglia, şi plăţile sunt îndreptate către bănci respectabile. Fiecare detaliu este credibil.

Şeful secţiei de informatică de la poliţie îmi arată un site de internet în aparenţă impecabil, care închiriază apartamente şi vile pentru vacanţe şi conţine şi o rubrică pentru recenzii. Când clientul contactează proprietarul casei, acesta este în măsură să arate copii ale unor documente care atestă proprietatea imobilului şi este chiar dispus să descrie la telefon facilităţile locului de vacanţă.

Pentru a-şi creşte credibilitatea, agenţia permite clientului să plătească prin intermediul unui site terţ de garanţie, şi acesta fals. Până şi numerele de fax folosite în corespondenţa oficială nu corespund niciunei linii telefonice terestre: un program transformă faxurile sosite în e-mail-uri. Creierul acestei fraude se ascunde într-un apartament din Râmnicu Vâlcea.

Odată coborât din tren, mă îndrept către centru. Cafenele, bistrouri şi restaurante sunt peste tot în acest oraş cu 92.000 de locuitori. Mă opresc la Accademia del Gusto, un pub optim specializat în bucătărie italiană. Hotelul meu, construit acum trei ani şi care a costat trei milioane şi jumătate de euro, se laudă cu un chef spaniol şi camere comode şi spaţioase, la preţuri modice. Se află tocmai în faţa decrepitei secţii de poliţie.

Semnele bogăţiei private sunt evidente: cele două centre comerciale din piaţa principală au cinci etaje de magazine care vând haine de firmă, electrocasnice, computere, accesorii sportive şi bijuterii, pe lângă faptul că găzduiesc un cinematograf, restaurante, baruri şi cofetării. Un dealer Mercedes-Benz e la câţiva paşi distanţă.

Transferul de bani

În oraş se găsesc şi zeci de agenţii specializate în transferul internaţional de bani în numerar, precum Western Union sau MoneyGram. Acesta este instrumentul cel mai răspândit pentru a face să sosească veniturile din înşelătorii informatice la Râmnicu Vâlcea.

Sunt câteva măsuri de protecţie ce trebuie respectate: suma nu trebuie să depăşească 5.000 de euro şi nu se poate folosi mereu aceeaşi filială pentru încasarea banilor. Aşadar, nu e uimitor că la Râmnicu Vâlcea sunt 64 de ghişee Western Union, unul la fiecare 1.446 de persoane. Aceasta este concentraţia cea mai mare din întreaga ţară: de exemplu la Bucureşti raportul este de o filială la fiecare 8.118 de persoane (la Novara, un oraş mai populat decât Râmnicu Vâlcea, se pot găsi numai 24, una la fiecare 4.375 de locuitori).

Mă opresc circa o oră să observ coada de la ghişeul Western Union de la parterul centrului comercial: tineri, femei, adolescenţi şi bătrâni ridică bani, discută, se salută şi se fac nevăzuţi în adâncurile acestei puţin probabile catedrale a consumului. La câţiva metri distanţă este filiala MoneyGram.

O mică armată

Potrivit magistraţilor din Râmnicu Vâlcea cel puţin o mie de persoane lucrează cu program întreg la fraude informatice. Zeci de grupuri sunt organizate pe baza unei repartizări stricte a muncii: cei foarte tineri pasionaţi de computere sunt recrutaţi de minţi criminale în stare să utilizeze violenţa.

Câştigurile sunt astronomice: o bandă arestată în urmă cu un an a încasat într-o scurtă perioadă 1 milion şi 400 de mii de euro. Aceste mafii virtuale, mereu descrise ca lichide şi anonime, beneficiază de o reţea de contacte foarte solide şi terestre.

Cei care ridică banii de la bănci străine şi îi trimit prin intermediul Western Union sau îi transportă cu maşina sau avionul, cunosc capii locali, îmi confirmă informatorul meu. Să se întâlnească personal este una dintre cele mai bune strategii pentru cimentarea încrederii reciproce, atât în afacerile legale cât şi în cele ilegale. Şi apoi există corupţia.

Chestorul adjunct din Râmnicu Vâlcea, Gabriel Popa, de exemplu, a fost arestat în urmă cu patru luni pentru că a dezvăluit informaţii secrete unei bande de infractori informatici, şi într-o dimineaţă de martie am fost trezit de sirene şi de o forfotă generală: în faţa ferestrei mele era arestat un omonim al chestorului adjunct, Alexander Popa, poliţist acuzat şi el că a transmis informaţii secrete, în cazul acesta unei bande conduse de Nicolae Vasile care a sustras recent 200.000 de euro la circa 600 de victime engleze. Pedeapsa pentru cei doi funcţionari? Treizeci de zile de arest la domiciliu.

Corupţia

Şi politicienii sunt implicaţi. Senatorul socialist ales la Râmnicu Vâlcea, Laurenţiu Coca, a fost interceptat în timp ce vorba la telefon cu Mihai Obreja, zis Lăbuş, şeful unei periculoase bande locale care, în afara infracţiunilor informatice, se ocupă cu cămătăria şi şantajul. Conversaţia dintre cei doi nu era una dintre cele mai amicale: «Restitui banii pe care ai venit să ţi-i iei de la mine de acasă, sau eşti terminat», îi spune Obreja senatorului.

Într-o altă interceptare, un membru al clanului ameninţă că-i va tăia mâinile unui client restanţier. Ca dovadă că este răspândită corupţia, primarul ales în 2012 a fost condamnat cu sentinţă definitivă la patru ani pentru luare de mită. Cei care denunţă legăturile dintre putere şi criminalitate sunt ameninţaţi şi agresaţi, aşa cum i s-a întâmplat lui Romeo Popescu, proprietar şi director al cotidianului local Vocea Vâlcii.

În timp ce mă aşez într-una dintre cafenelele cele mai frecventate de aceste bande şi le observ lăudându-se cu gesturile lor, mă gândesc că foarte moderna infracţiune informatică prosperă datorită reţelelor sociale răspândite, în locuri în care instituţiile locale nu au forţa de a combate corupţia. Precum zona rurală românească împânzită de căruţe şi căpiţe de fân, şi această criminalitate are un aer vechi.