O familie de români a deschis un restaurant la Fumone, lângă Frosinone (Lazio), care îşi propune să atragă în principal clienţi italieni, după ce românii din zonă nu s-au arătat prea interesaţi. La inaugurare au venit 100 de italieni şi 10 români, spre dezamăgirea proprietarilor.
Restaurantul „L’Aurora” (foto) este situat într-o poziţie foarte pitorească, pe o colină, de unde se poate admira o panoramă unică. Aparţine familiei Cojocaru, originară din judeţul Vrancea şi este gestionată de către Lenuţa Cojocaru şi fiul mijlociu Marius. Tatăl, Ion Cojocaru, împreună cu fiul mai mare, Sorin, lucrează în construcţii. Mezina familiei, Mihaela este studentă la facultatea de biologie din cadrul Universităţii „Tor Vergata”din Roma.
Amintiri
Familia Cojocaru locuieşte la Fiuggi, în provincia Frosinone, unde au reuşit să cumpere un apartament.
Lenuţa Cojocaru îşi aminteşte astfel primele momente pe care le-a trăit în Italia: „În 1997 am plecat din România pentru că fabrica unde lucram ca rectificator a luat foc şi am rămas fără locuri de muncă. Având trei copii de crescut, am fost aproape obligată să aleg străinătatea şi să iau drumul pribegiei. Începutul a fost destul de greu, în primul rând pentru necunoaşterea limbii dar şi pentru lipsa unei locuinţe. Am fost constrânşi uneori să dormim chiar şi în case abandonate. Din fericire, situaţia s-a schimbat.”
Drumul până la deschiderea restaurantului a fost presărat şi de satisfacţii: „După multe eforturi am fost angajată într-un hotel, la bucătărie, şi de aici înainte s-a deschis o nouă uşă pentru viitorul meu. După şase luni am fost lăsată să gătesc pentru grupuri de clienţi şi ceea ce făceam de mâncare era apreciat şi foarte gustos. Am avut norocul să lucrez cu un bucatar italian, Paolo Inocenzi, care m-a învăţat să gătesc mâncărurile italiene. Si acum dacă îi cer ajutorul este alături de mine.
După doi ani, acelaşi bucătar m-a recomandat unui restaurant şi astfel mi-am luat prima responsabilitate de bucătar în Italia. De atunci am lucrat ca bucătar tot timpul, ultimul loc de muncă la Hotel Iris Crilon, unde am lucrat în ultimii 6 ani.”
Foto: Lenuţa şi fiul ei, Marius, au grijă de restaurant
Speranţă
Când unul dintre copii a intrat la o şcoală din domeniul hotelier, ideea de a deschide un restaurant s-a înfiripat tot mai mult. „Am tot mocnit această speranţă din momentul în care fiul meu a intrat la scoala hotelieră IPSAR (Fiuggi) , cu speranţa că într-o bună zi Dumnezeu ne va ajuta şi ne vom putea deschide un restaurant al nostru. Voiam afacerea noastră, pentru că deşi primeam foarte multe complimente, nu mă simţeam recompensată pentru efortul şi sufletul care le puneam în tot ce făceam.” La inaugurarea restaurantului, de Florii, în primăvară, s-au prezentat foarte puţini conaţionali. Tocmai de aceea, meniul se adresează în primul rând italienilor.
„Inaugurarea restaurantului nostru L’Aurora a fost în ziua de Florii, pe 17 aprilie 2011. Spre dezamăgirea noastră, deşi au fost în jur de 100 de italieni s-au prezentat doar 10 români, şi aceia colegii sotului meu, în ciuda faptului că am pus afişe peste tot. Meniul este italian şi doar în week-end avem şi meniu românesc. Dar când clientul doreşte altceva, suntem dispuşi să satisfacem orice cerinţă şi poftă. Este de ajuns să sune cu o zi înainte. În curând vom avea şi un site, www.ristorantelaurora.com, unde vom publica meniurile. Cine are cont pe facebook, ne poate găsi şi poate vedea fotografii cu ceea ce pregătim.”
Căldură sufletească
De ce este special restaurantul? „Restaurantul e special pentru că oferă acea caldură sufletească specifică românului şi nu în ultimul rând peisajul de pe terasa restaurantului, care este cu totul deosebit. Deasemenea există posibilitatea de a organiza evenimentele româneşti, cum ar fi nunţi şi botezuri, aşa cum se sarbătoresc în România… cu chiuit, dansat sau obiceiul găinii „jucate” până la 6 dimineaţa…”, mai spune Lenuţa.
Regretul cel mare îl reprezintă faptul că românii din zonă, destul de numeroşi, nu vin în număr mare, deşi eforturile familiei Cojocaru au fost mari.
„Am încercat să facem o seară dedicată românilor, cu muzică şi meniuri româneşti, economice, dar în zadar. Am avut puţine persoane şi de atunci ne este teamă să mai încercăm, iar până nu vom avea clienţi români dornici de aşa ceva, rămânem pe loc. Visez să organizez un Crăciun românesc, cu colinde, cu mâncarea noastră tradiţională, cu speranţa că vom avea cu cine, că vor fi clienţi. Poate pentru că am deschis de prea putin timp, cinci luni, şi nu ne cunosc încă? Noi lucrăm în continuare la promovare, cu speranta ca se va afla de noi.”
Andi Rădiu
