Povestea lui Pier Bertig, român stabilit în Torino timp de aproape două decenii, vorbește despre un drum înapoi care nu înseamnă renunțare, ci redescoperire. Venit în Italia în 2003, la doar 19 ani, el spune că orașul l-a adoptat, l-a format și i-a oferit o viață stabilă până când schimbările economice au schimbat totul pentru el și pentru mii de români aflați în aceeași situație.
O viață formată în Italia, dar viitorul e în București
Pier se numără printre cei aproximativ cinci mii de români care, potrivit autorităților italiene, au părăsit Torino din 2019 până astăzi pentru a reveni în România, un val de migrație inversă alimentat de transformările economice din nordul Italiei. Spune că a plecat cu regret, în ajunul pandemiei, dar că diferența dintre cum arăta Torino la începutul anilor 2000 și cum arată acum l-a făcut să creadă că „vârsta de aur” a orașului a trecut.
Ajuns la București, a descoperit un oraș mai curat, mai liniștit și, mai ales, mai plin de oportunități. Aici nu doar că a găsit un ritm de viață mai bun, dar și apropierea de familie, o motivație care a cântărit greu în decizia de a rămâne definitiv în țară. „România e într-o creștere vizibilă, spre deosebire de Italia, unde piața muncii s-a contractat mult”, declară el pentru Corriere, explicând ce l-a convins să pornească pe un drum complet nou.
Un trecut de muncitor și un viitor de pictor
În Italia, Pier a lucrat 16 ani într-o fabrică producătoare de componente pentru industria auto, unde a urcat treptat până la poziția de șef de departament. Criza prelungită a sectorului i-a schimbat traiectoria profesională, după ce compania a început să ofere plecări voluntare angajaților. Intuind declinul industriei, a decis să accepte oferta și să transforme etapa incertă într-o șansă pentru o schimbare majoră.
Deși întors acasă a primit imediat oferte de lucru în același domeniu, Pier a refuzat, alegând să investească economiile în pasiunea sa din copilărie: pictura. De atunci, participă la expoziții internaționale, vinde tablouri și și-a făcut un nume în spațiile culturale în care expune. Chiar a revenit la Torino pentru câteva zile, cu ocazia unei expoziții găzduite la Mausoleul „Bela Rosin”, prilej care i-a reaprins nostalgia pentru orașul în care a cunoscut maturitatea.
Torino rămâne acasă în suflet, dar viitorul e în România
Deși se declară recunoscător pentru tot ceea ce i-a oferit Italia, Pier crede că orașul nu mai are forța economică de altădată. Spune că oportunitățile pentru tineri s-au redus și că tensiunile sociale au crescut, afectând inclusiv imaginea străinilor bine integrați. Pentru el, Bucureștiul reprezintă echilibrul perfect: o metropolă în plină dezvoltare, fără agitația excesivă a marilor centre industriale occidentale.
Într-un mesaj direct adresat autorităților italiene, el afirmă că situația migranților ar trebui gestionată mult mai strict, în special în cazul celor fără acte sau care refuză integrarea. În opinia lui, lipsa fermității îi afectează tocmai pe cei care muncesc, respectă legea și contribuie la societate. „Din cauza câtorva, și cei corecți ajung priviți nedrept”, spune el, o observație prezentă frecvent în comunitatea românilor care au trăit ani întregi în Italia.
Pier recunoaște că Torino îi va lipsi mereu, însă privirea lui este acum îndreptată înainte. A găsit în România nu doar loc de muncă și stabilitate, ci și un spațiu în care pasiunea lui pentru pictură poate crește. Pentru el, întoarcerea nu a fost un pas înapoi, ci începutul unei etape în care, după ani de muncă în străinătate, a ales să trăiască exact așa cum și-a dorit.
