Criza dublează averea celor 10 familii cele mai bogate din Italia, scrie Federico Fubini într-un articol în „La Repubblica”. Începând cu 2008 se înregistrează cea mai mare drastică lărgire a distanţelor sociale.
În 2008 bogăţia netă acumulată a 30% dintre italieni, cei mai săraci, puţin peste 18 milioane de persoane, era dublul averii totale a 10 familii cele mai înstărite ale ţării. Cei 18,1 milioane de italieni cei mai săraci în termeni patrimoniali aveau, puşi laolaltă, 114 miliarde de euro în imobile, bani lichizi şi economii investite.
Cele zece familii cele mai înstărite ajungeau la un total de 58 de miliarde de euro. În alţi termeni, persoane precum Leonardo Del Vecchi, familiile Ferrero, Berlusconi, Giorgio Armani sau Francesco Gaetano Caltagirone, împreună ajungeau să aibă mai mult sau mai puţin cât jumătatea unui grup de 18 milioane de persoane care, în medie, puteau să se bazeze pe un patrimoniu de 6.300 fiecare.
Cinci ani mai târziu, şi suntem în 2013: cele 10 familii cu cele mai mari averi acum au devenit mai bogate decât sunt în totalitate cei 30% de italieni (şi rezidenţi străini) cei mai săraci.
Acele mari familii în acest punct deţin în total 98 de miliarde de euro. Acesteau au înregistrat o creştere patrimonială de aproape 70%, obţinută în timp ce economia italiană a regresat cu circa 12%.
Cei 18 milioane de italieni de la coada clasamentelor bogăţiei au coborât în schimb la 96 de miliarde: o alunecare în termeni reali (adică ţinând cont de erodarea puterii de cumpărare cauzată de inflaţie) cu puţin peste 20%.
În ceea ce îi priveşte pe cei care pe baza averii sunt ultimii, 12 milioane de locuitori, procentul de 20% cel mai sărac al populaţiei ţării, dezechilibrul este şi mai marcat: în 2013 cele 10 familii cele mai bogate din Italia au resurse patrimoniale de şase ori superioare faţă de ale lor.
Acestea sunt rezultatele cele mai surprinzătoare a unui studiu pe care l-a efectuat La Repubblica asupra averilor italienilor pe timpul anilor de criză, pe baza datelor Băncii Italiei, Forbes şi alte surse.
Rezultatul confirmă tendinţa dezvăluită de Oxfam: în 2016, 1% din populaţia mondială va fi mai bogată decât restul de 99%. Aceasta dacă va fi confirmată tendinţa actuală care a făcut ca – în ciuda crizei – celor 1% dintre nababi să le crească totalul propriilor averi de la 44% din întreaga bogăţie mondială în 2009 la 48% în 2014.
Datele sunt conţinute în analiza-denunţ prezentată de Oxfam (confederaţie a 17 ONG-uri care combat sărăcia în peste 100 de ţări) la Davos, în Elveţia, unde se reunesc liderii mondiali ai economiei şi politicii la World Economic Forum.
Din document ies în evidenţă şi alte cifre impresionante. Din procentul de 52% care rămâne din bogăţia globală care nu este pe mâna procentului de 1% al celor mai bogaţi, 46% este oricum deţinut de 20% din populaţia un pic mai puţin bogată. Restul de 79% din populaţia mondială îşi împarte firimiturile: 5,5% din bogăţie, cu un venit mediu de 3.851 de dolari anual (3.331 de euro). Un nimic faţă de „venitul mediu” al 1% dintre bogaţi care este de 2,7 milioane de dolari (2,33 milioane de euro).
Între 2009 şi 2014 patrimoniul financiar al celor 80 cei mai bogaţi s-a dublat. Winnie Byanima, director general al Oxfam Internazionale, s-a întrebat dacă oamenii vor cu adevărat să trăiască într-o lume în care 1% posedă de unii singuri mai mult decât toţi locuitorii planetei. „Scara inegalităţii globale – a spus – este pur şi simplu descumpănitoare şi deşi subiectul a ajuns în prim-plan pe agenda globală, diferenţa între cei mai bogaţi şi restul se lărgeşte în mod rapid”.
„Dorim să ducem mesajul de la popoarele ţărilor cele mai sărace din lume la Formului liderilor economici şi politici cei mai puternici. Mesajul este că e periculos să faci să crească inegalităţile. Este un lucru foarte rău pentru creştere şi foarte rău pentru guvernare. Constatăm o concentrare a bogăţiei care capturează puterea, şi lasă oamenii de rând fără voce şi lipsiţi de orice îngrijire”, a afirmat Byanima într-un interviu în The Guardian.
