O scrisoare prin care câţiva şefi de asociaţii cereau demiterea Ambasadoarei de la Roma, având în vedere catastrofa organizatorică de duminică de la secţiile din Italia, a declanşat o reacţie în lanţ care încă nu s-a încheiat.
După ce mai mulţi semnatari ai scrisorii au fost sunaţi „de sus” şi convinşi să îşi retragă semnăturile, au început să curgă adeziunile şi laudele mai ceva ca la ziua Tovarăşului şi a Tovarăşei.
Dar chiar şi stilul sovietic a fost depăşit de „luările de poziţie” din „comunitate”, unde strigătele de „lez-majestate” se alternează cu „mult stimată şi iubită” şi cu înfierarea celor care au avut nesăbuinţa de a pune la îndoială imaculata activitate a doamnei ambasador.
Adulaţia s-a transformat în ceva religios şi probabil în curând vom avea veşti despre miracole săvârşite în comunitate cu sprijin de la Ambasadă.
E dreptul oricui să ceară demisii, iar în contextul de duminică, poate fi chiar justificat.
Iată faptele. După ce Klaus Iohannis i-a cerut preşedintelui Băsescu să îi recheme de la post pe ambasadorii din ţările unde au fost umiliţi românii la cozi, a început fuga de răspundere şi bombardamentul cu mesaje publice de auto-justificare.
Nu numai în Italia, în toate ţările vizate, a apărut mesajul că nu ambasadele sunt vinovate, ci MAE – Guvernul – Ponta. Uităm că Ambasadele sunt carnea de pe corpul MAE din lume şi tot ce mişcă se face cu ştirea Ambasadorului.
După cererea lui Iohannis, pe pagina de Facebook a Ambasadei României în Italia a apărut un mesaj al Ambasadoarei de la Roma, Dana Constantinescu, în care, în esenţă, susţine, pe drept, că „misiunile diplomatice și consulare nu au niciun fel de competență în reglementarea cadrului legal privind organizarea alegerilor în străinătate (…) Misiunile diplomatice și consulare au exclusiv competențe logistice, punând în practică instrucțiunile venite de la București (…).”
Catastrofa de duminică a fost şi una logistică, dacă nu cumva am visat cozile şi lipsa de atenţie pentru cei aflaţi la coadă. În acelaşi mesaj, se aminteşte că în Italia au fost propuse de către Ambasadă 66 de secţii de votare, dar au fost aprobate doar 51. Pe scurt, vina MAE, ei nu sunt vinovaţi de nimic.
Gazeta Românească a publicat ieri cererea de demitere a Ambasadoarei, care ar trebui să îşi asume responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat, în opinia semnatarilor. Că au dreptate sau nu, nu comentăm, este dreptul lor la opinie.
Scrisoare către cei doi preşedinţi ai României: „Cerem demiterea Ambasadoarei României în Italia, Dana Constantinescu”
Ce s-a întâmplat ulterior este de domeniul incredibilului.
Ambasada a mobilizat toată flota de asociaţii satelit, toată clientela interesată de profit sau de simplă atenţie, pentru a-şi exprima susţinerea pentru doamna cârmaci din Via Tartaglia.
Piesa forte este o scrisoare semnată de multe nume de asociaţii, multe dintre ele inactive, dar iată, bune la nevoie, sub titul de „Românii din Italia solidari cu Ambasadorul„, uitând să pună şi virgula de rigoare (dar mobilizarea a fost foarte rapidă).
Scrisoarea ar trebui să o facă să roşească pe destinatară, dacă nu e adepta laudelor peceriste:
„De 25 de ani încoace, nu am avut ambasador în Italia așa cum este doamna Dana Constantinescu, care s-a implicat nu numai înaintea algerilor și în timpul lor, ci pe întreaga durată a mandatului, fiind prezentă în permanență în rândurile românilor din Italia. Aproape că nu a lipsit eveniment organizat de comunitate, de asociații, societăți economice și Camera de Comerț unde domnia sa sau colegi din echipa pe care o conduce, să nu fie prezenți.”
Cât despre subiectul precis din cererea de demitere, cozile la vot, scrisoarea îl expediază ca nefiind interesant:
„Nu e vina doamnei ambasador că românii au venit cu miile la secțiile consulare unde nu se putea intra în număr mai mare decât cel admis. La Consulatul României din Roma situația a degenerat spre seară datorită exasperării la care oamenii ajunseseră după ore și ore de așteptat în ploaie.”
În final, o atenţionare către Klaus Iohannis:
„Înainte de a lua decizii pripite, domnule viitor președinte al României, vă rugăm să analizați bine cauzele la sursă, adică la MAE. Semnatarii acestei scrisori vă stau la dispoziție cu documente și informații.”
Pe pagina Facebook a Ambasadei nu mai este loc de declaraţii de susţinere, de admiraţie, de adulaţie mistică faţă de doamna Ambasador, care frizează indecenţa.
Comentariile critice sunt şterse, persoanele care au opinii contrare sunt blocate. Sunt lăsaţi câţiva dizidenţi, de formă, cum se făcea în regimul comunist, pentru a se mima democraţia.
De la o simplă cerere de demisie s-a ajuns la reacţii ridicole care spun foarte multe despre cei care se intitulează reprezentanţii comunităţii din Italia.
Organizarea nu a fost perfectă la vot. În loc să mobilizeze în stil sovietic alaiul de lăudători, Ambasadoarea putea exprima câteva autocritici, mult mai bine-venite.
Sorin Cehan