Ana R. este în Italia de 8 ani. A plecat din Brăila după ce i-au devenit majori cei patru fii. Era văduvă de mai mulți ani și nu reușea să își gasească la 50 de ani nimic de lucru. Avea doi fii abia căsătoriți și doi la facultate. A venit cu autocarul iarna, în februarie, până la Roma, apoi a luat trenul până în Sicilia.
Muzica
Nu mai fusese plecată niciodată. A fost adusă de o vecină care lucra ca îngrijitoare la o familie de englezi stabilită în Sicilia. I-au găsit un loc de muncă la o casă alăturată, să îngrijească o femeie de 95 de ani.
Ana a devenit Anita și timp de patru ani a îngrijit-o cu devotament pe domnișoara Cecilia, fostă profesoară de pian. Domnișoara Cecilia avea două piane în casă, unul pentru lecții și un altul pentru concerte alături de apropiații familiei. Anita a învățat să gătească dietetic, a învățat pe de rost rețetele preferate și acum recunoaște că și-a creat o cultură muzicală.
Prefera Vivaldi, fiindcă îi amintea de casă, și valsurile lui Straus. Când o întrebau la telefon „voinicii” cum se descurcă, le răspundea amuzată că se află în salonul muzical Iosif Sava.
După doi ani l-a cunoscut pe Giuseppe, apropiat ca vârstă și cu aceiași tristă experință, văduv. Când a rămas fără domnișoara Cecilia s-a mutat cu Giuseppe, care locuia singur. O relație serioasă și care a funcționat timp de șase ani. Bătrânul avea un fiu, care la 35 de ani trăia la Paris, muncid ocazional, așteptând lunar suma pe care tatăl o trimitea să-l ajute. Anita nu prea reușea să-și ajute familia. Dacă trimitea 100 de euro în țară era sărbătoare.
Boala
Anul trecut însă Giuseppe s-a simțit rău și la spital i-au descoperit un cancer în fază avansată. Fiul de la Paris l-a sunat să-i spună că se va ocupa el de tot ceea ce este necesat și Anitei îi va fi recunoscător. Giuseppe a insistat că ar dori să se căsătorească cu Anita pentru a beneficia de drepturile de soție, în special pensia sa.
Giuseppe a primit imediat răspunsurile de la familia lui: „Nu se poate să te căsătorești cu ea, trebuie să îi lași toată averea fiului tău, ai înnebunit?” Giuseppe a insistat, iar Anita a obținut «nulla osta» pentru căsătorie. Au depus actele la primărie, dar au fost amânați, existând opoziție din partea familiei lui.
Giuseppe s-a stins acasă alături de Anita după două săptămâni de chinuri groaznice. Anita a telefonat tuturor celor din familie să vină să o ajute câteva ore, ziua sau noaptea, însă niciunul nu s-a arătat dispus la acest sacrificiu. Fiul a venit de la Paris împreuna cu soția și copilul mic pentru înmormântare.
Banii
După două zile s-au dus la bancă și au descoperit că tatăl acumulase aproape jumătate de milion de euro. Era econom, uneori chiar zgârcit, spune Anita.
«Era contrar cheltuielilor fără rost, fără sens. Acest lucru nu mă deranja, însă faptul că îl susținea financiar pe fiul lui care era bărbat în toată firea mă enerva.
Mă enerva, fiindcă eu mi-am crecut copiii responsabili, pe picioarele lor, și nici unuia nu i-ar trece prin cap să-i trimit bani lunar ca să trăiască. Trimit cu drag nepoților, nurorilor, fiilor mei de ziua lor sau de sărbători, dar să fie clar că nu sunt de acord să ții un fiu, spunându-i „mititelul”. Dacă nu-i beteag la corp și la minte, să meargă la muncă.
Dar pe aici e așa… Se plâng că nu au de muncă, dar în week-end sunt la bar, se mai și droghează…»
Viața grea a îngrijitoarelor românce: „Suntem exploatate la negru”
Aruncată în stradă după moartea bătrânei asistate: „Sunt disperată, singură și neajutorată”
Carmen, de la „badante” la sindicalistă
Afară!
«După două săptămâni de la înmormântare, fiul mi-a spus: „Când pleci?” I-am răspuns că îmi caut deja de muncă; de asemenea, i-am spus că ar fi normal să-mi revină o sumă pentru anii în care am stat alături de tatăl lui, fiindcă nu mai sunt tânără să reușesc să o iau de la capăt. Mi-a semnat o hârtie că îmi va da 50.000 de euro, după ce s-a consultat cu un avocat.
Au trecut șase luni și încă nu mi-a dat nimic. Mi-am găsit de lucru și sper să rezolv tot ceea ce este de rezolvat. Eu n-am vrut să profit de nimeni. Consider că mi se cuvine acea sumă.
Dacă m-aș fi căsătorit cred că mi-ar fi făcut o mulțime de mizerii. Eu sincer am discutat cu Giuseppe și nu mi-a trebuit nimic din averea lui, dar dacă ne-am fi căsătorit, aveam dreptul la pensia lui și la cei 58 de ani ai mei puteam să am o bătrânețe liniștită în România.
Eu sunt cu inima împăcată, el m-a cerut în căsătorie după ani de stat împreună, în fața familiei lui. Această boală nenorocită însă mi l-a luat. Mi-a arătat că familia lui s-a comportat fals, meschin.
Eu sunt cu inima împăcată. Dacă vor dori să îmi dea ce mi se cuvine și să rămânem în relații civilizate, bine, dacă nu, voi merge să îmi fac dreptate. Nu am nimic de ascuns, toți vecinii mă cunosc și știu că sunt o femeie serioasă. Nu este ușor să o iau de la capăt la 58 de ani, dar sunt convinsă că așa cum sunt, corectă și onestă, voi fi apreciată ca om. Copiii meu nu vor avea niciodată ocazia să le fie rușine cu mine.
Voi merge mai departe până voi reuși să am anii de pensie în România și sper să le depăn nepoților povești frumoase.»
Crina Suceveanu