Tema imigraţiei este una foarte fierbinte, foarte actuală, dar şi foarte controversată. Italienii devin intoleranţi, creşte frica de a-şi pierde locul de muncă din vina imigranţilor. Un teren fertil pentru discriminări, rasism, sentimente de frică.
Riccardo Staglianò, jurnalist de la „La Repubblica”, a publicat o carte cu titlu foarte clar, „Mulțumesc – Iată de ce fără imigranţi am fi pierduţi” (Grazie – Ecco perchè senza gli immigrati saremmo perduti), în care tratează multe din aceste subiecte, şi altele, demontând cu statistici şi date concrete prejudecăţile şi fricile cele mai înrădăcinate în materie de imigraţie.
Riccardo Staglianò a explicat, într-un interviu pentru Adversus.it, motivele pentru care a scris această carte.
În cea mai recentă carte, „Mulţumesc – Iată de ce fără imigranţi am fi pierduţi”, dumneavoastră trataţi temele imigraţiei, muncii şi rasismului. De ce aţi decis să trataţi aceste subiecte într-o carte?
«Fiindcă sunt teme centrale. Ceea ce încerc să demonstrez, plecând de la subtitlu, este că fără imigranţi am fi pierduţi. Imaginez o zi italiană de 24 de ore în care fiecărei ore îi corespunde o meserie în care, de acum, lucrătorul străin a devenit majoritate. Meserii pe care, după cum confirmă un foarte solid studiu al Banca d’Italia, nu mai vrem să le facem.»
Nu consideraţi ironic faptul că noi italienii, popor de imigranţi şi deci imigraţi în alte ţări, suntem astăzi în situaţia de-a avea de-a face cu rasismul nostru în privinţa unor persoane care din multe puncte de vedere ar trebui să ne amintească de trecutul (recent) nostru?
«Este o formă de amnezie foarte tristă. Emigraţia italiană a fost, cu aproape 30 de milioane de persoane, cea mai impunătoare în secolul trecut. În loc să fi dezvoltat simpatie în privinţa celor care acum fac ceea ce atunci făceam noi, mare parte a italienilor reacţionează cu supărare. Însă eu nu fac apel la solidaritate. Spun doar: faceţi calculele, fără a trişa, şi vă veţi da seama că pensiile voastre, ca să dau un exemplu, depind de ei. Dar viaţa voastră în totalitate, fără îngrijitoare, bone şi aşa mai departe, ar fi un infern.»
Câtă responsabilitate are, dacă o are, mass-media în generarea de intoleranţă şi frică în rândul populaţiei? Şi ce interes pot avea politicienii într-un sentiment răspândit de nesiguranţă, de frică, în privinţa imigranţilor? Militarii nu-i vedem pe stradă din timpuri foarte îndepărtate şi poate nu ar folosi…
«Interesul politicienilor e clar. Frica produce puternice diferenţieri electorale, după cum demonstrează recentul rezultat obţinut de Lega Nord. Dacă reuşeşti să faci să se creadă, împotriva oricărei dovezi, că este în act o invazie (procentul de imigranţi din Italia este de circa jumătate faţă de cel al principalelor state europene), atunci te poţi propune cu succes drept salvator al unei urgenţe care nu există.
Mass-media, unele mai mult decât altele, au o responsabilitate în faptul de a nu dezminţi în manieră suficient de clară şi factuală anumite declaraţii propagandistice. Lucru pe care eu îl fac, punct cu punct, document cu document, în această carte.»
Milioane de imigranţi care trăiesc şi vor trăi în oraşele noastre s-au materializat ca ciupercile în neştirea politicienilor noştri, sau marea majoritate au sosit legal, ca urmare a unor numeroase şi reînnoite acorduri cu alte ţări, la cerea întreprinzătorilor italieni cu lipsă de forţă de muncă?
«Am umblat în lungul şi în latul Italiei pentru această carte, din Trentino unde senegalezii culeg mere în Val di Non până în Sicilia unde se află peste jumătate din flota de pescari. Şi nu am găsit nici un întreprinzător care să nu aibă cuvinte de laudă la adresa angajaţilor lui imigranţi. Mai mult: nici măcat unul care să nu admită că fără ei totul s-ar duce de râpă.»
Cum se va sfârşi?
«Depinde de noi, de noi toţi cetăţenii care mergem la vot. Este de ajuns să nu-i premiem pe cei care seamănă frica. Şi să începem, şi în propriul anturaj, să contrapunem propagandei de bar lipsită de substanţă faptele, pe cele adevărate, care nu au nimic de-a face cu acea propagandă. La final pe piaţa ideilor moneda bună o izgoneşte întotdeauna pe cea rea.»
Sporește xenofobia în Italia. ”Pentru italieni intolerabil să suporte politici care favorizează imigranții”
„L-am făcut să deschidă singur portofelul”. Borghezio le va plăti despăgubiri romilor pentru insulte
«Nu-mi pare rău că a murit un român beat şi asasin», consiliera Beccalossi la proces
