Peste 5.000 de lucrători care lucrează în industria cărnii din zona Modena sunt constrânşi la condiţii foarte dure de lucru în schimbul unor plăţi de foame. Turele pot să dureze chiar şi 15 ore pe timpul cărora se repetă o unică mişcare, aceeaşi operaţiune de tăiere la fiecare 3 sau 4 secunde, cu daune grave pentru spate, braţe şi umeri.
”Eu sunt sclav”, a povestit unul dintre ei pentru La Repubblica, care publică o anchetă intitulată „I forzati del mattatoio” pe baza denunţului de la sindicatul Flai Cgil.
Majoritatea angajaţilor sunt străini, în special români, marocani sau chinezi. Angajatorii sunt societăţi care îşi schimbă numele şi falsifică registrele, bilanţurile şi statele de plată. False cooperative, confirmă anchetele Gărzii de Finanţe, care nu aplică contractul naţional, nu plătesc contribuţiile de protecţie socială şi fac evaziune fiscală.
Ancheta începe cu povestea a doi muncitori, prezentaţi cu numele fictive de Cesare şi Francesco. Cesare, 55 de ani, lucrează în abatoare de când era adolescent, abatorizează porcii care devin şuncă, care apoi va fi ambalată de firme cu nume importante şi cu cifre de afaceri de milioane de euro. După 38 de ani de muncă, Cesare lucrează în ture ucigătoare. Şi este plătit cu 4,50 pe oră.
Francesco are 42 de ani şi acum nu reuşeşte nici măcar să mai ţină un cuţit în mână. Are muşchii şi tendoanele uzate. Face mereu aceeaşi mişcare, cu repetiţie, neîncetat: aceeaşi operaţiune de tăiere la fiecare 3 sau 4 secunde. Dezosează puii timp de 12, deseori 15 ore pe zi. Şi îl plătesc pentru mai puţin de jumătate dintre aceste ore. Dar are o soţie şi un fiu. Şi nicio alternativă.
Se întâmplă în provincia Modena unde – spun datele care vor fi publicate în următorul raport Flai Cgil şi pe care La Repubblica le-a prezentat anticipat – 5.000 de muncitori sunt exploataţi în mod grav. Sclavi. Există neregularităţi de orice tip, în Emilia Romagna. Abuzuri care, potrivit Inea, Institutul Naţional de Economie Agrară, se încadrează în special în ”subdeclararea orelor şi/sau zilelor de muncă sau în declararea de sarcini inferioare celor desfăşurate”.
Potrivit estimărilor, în această zonă există cel puţin 3.700 de muncitori exploataţi în mod grav în zootehnie. Însă există cel puţin alte 1000 de persoane care lucrează în condiţii chiar şi mai proaste, fiindcă nu au niciun contract sau protecţie. Sunt plătite şi la negru pentru ture cu orare extenuante.
Trudă bestială
Francesco şi Cesare (numele sunt imaginare) şi-au distrus încheieturile, coatele, umerii. Înainte de 2000 se ocupau de întregul proces de prelucrare a cărnii: tăiere, eviscerare, tranşare. Mâinile şi braţele lor sunt supuse unor diferite tipuri de solicitări. Acum munca s-a redus la o singură sarcină. Pentru că întreprinderilor le convine să plătească puţin un muncitor nespecializat şi să-l pună să facă o unică operaţiune, mai degrabă decât să plătească unul specializat cu sarcini diferite. Mecanizarea face restul. Şi astfel Cesare tranşează porcul, Francesco dezosează puiul.
„Însă una e să stresezi muşchii şi tendoanele timp de opt ore pe zi – explică Giacomo (nume inventat), muncitor vârstnic şi foarte expert – alta e să o faci timp de 15 ore. Deseori se întâmplă să lucrezi de dimineaţă de la 4 până la 7 seara. Şi apoi, printr-un SMS, eşti convocat de şeful cooperativei pentru ora 23 a aceleiaşi zile. Cum se numesc toate acestea? Eu le numesc sclavie. Nu numai. Dacă întârzie să sosească carnea de prelucrat, muncitorii sunt constrânşi să rămână la întreprindere să aştepte ore la rând. Fără a fi plătiţi. Şi fără să ştie când se vor întoarce acasă. La completa dispoziţie a firmei. Acum nu există diferenţă faţă de fenomenul muncitorilor agricoli controlaţi de caporali din sudul Italiei”.
Cooperative false
O serie de intervenţii ale Gărzii de Finanţe, între 2012 şi 2014, a descoperit că în zonă, la o mie de muncitori controlaţi, 900 nu erau în regulă, iar evaziunea se ridica la zeci de milioane de euro.
Unul dintre trucurile cele mai folosite pentru a economisi la salarii este sistemul ”Trasferta Italia”. În practică un procent al salariului este plătit cu titlul de detaşare (ce nu a avut loc niciodată), care nu prevede plata contribuţiilor de protecţie socială.
Dimensiunea exactă a fenomenului este imposibil de determinat fiindcă aceşti lucrători nu sunt angajaţi direct de marile firme, ci de societăţi externe, aproape întotdeauna false cooperative, care îşi schimbă des numele, care falsifică calculele, bilanţurile şi statele de plată.
Care nu aplică contractul naţional, care nu plătesc contribuţiile de protecţie socială, care fac evaziune fiscală. Şi care angajează mai ales străini, aproape întotdeauna români, marocani, chinezi. Persoane care deseori nu cunosc limba şi care nu au votat niciodată un bilanţ social, cum în schimb o pot face asociaţii lucrători. La 100 de muncitori exploataţi, 10 sunt italieni.
„Sunt tot mai mulţi – denunţă secretarul general al Flai Cgil, Umberto Franciosi – este vorba de oameni sufocaţi de criză care din disperare acceptă să se supună acestor condiţii”. Apoi sunt tinerii, adolescenţii fără nicio experienţă, care sunt exploataţi mai mult decât ceilalţi şi care nu riscă numai boli profesionale, ci şi grave accidente de muncă.
„Nu ştiu să folosească cuţitul – consideră Giacomo. Într-o vreme era prevăzută o perioadă de ucenicie, astăzi nu se mai face. Costă prea mult. Astfel aceşti tineri folosesc prea multă forţă, fiindcă nu au tehnică. Şi se întâmplă să scapi lama. Nu rar se înjunghie în burtă. Însă la spital spun că a fost vorba de un accident casnic. Pentru că cei care vorbesc îşi riscă locul de muncă. Dacă ai noroc te ţin acasă câteva săptămâni, dar se întâmplă să nu mai fii chemat. Astfel nimeni nu denunţă”.
„Eu sunt sclav”
Emilia Romagna – potrivit ultimelor date Istat – este printre regiunile care au numărul cel mai mare de întreprinderi zootehnice. În acest sector sunt angajaţi peste 85.000 de lucrători şi are o producţie dedicată abatorizării printre cele mai importante la nivel naţional, a doua pe plan naţional după Mantova. Salariul mediu al lucrătorilor zootehnici este dificil de cuantificat. Cgil calculează că jumătate dintre lucrătorii străini reuşesc să ajungă la 800 de euro lunar, însă orele lucrate sunt deseori cu mult mai multe decât cele plătite. Economisirea finală la fiecare angajat ajunge la 40%, fiindcă se întâmplă ca un muncitor specializat să fie plătit ca un simplu ucenic, adică cu jumătate din suma care i-ar reveni. Precum Cesare, care din adolescenţă visa să-şi facă bine munca. ”În schimb sunt sclav”. Sau ca Francesco, care are braţele distruse. Şi seara, când se întoarce acasă, vrea doar să plângă.
