Un român fără adăpost de 46 de ani, Mihail Gatu, a murit de frig într-un parc din Torino. Cu câteva ore înainte fusese evacuat de poliție dintr-un loc unde se adăpostea, veranda unui restaurant închis. Noaptea au fost minus 4 grade afară. Mihail a fost găsit mort pe o bancă în parc. Orașul Torino a fost zguduit de această moarte. Unde a dispărut solidaritatea, se întreabă torinezii?
Mihail Gatu, de 49 de ani, fusese îndepărtat de pe terasa închisă a unui restaurant care dăduse faliment. Mihail s-a refugiat în spatele acestor ferestre de pe via Santa Giulia, între trotuar și stradă, lângă zidurile crăpate ale unui restaurant care a dat faliment la finele lui septembrie. Acea terasă închisă era casa lui. Acolo locuiau trei persoane. Trei români. Trei disperați. Mihail Gatu era cel care dormea în colțul din stânga. Un bărbat masiv, cu părul tuns periuță și mers legănat. «Nu era agresiv, dar bea mult», povestește Giancarlo Tommaso, citat de Repubblica. Îl întâlnea zilnic. «Uneori chiar aiurea, nu îl înțelegeai. Sau își dădea jos pantalonii și făcea pipi în fața tuturor».
Luni 2 februarie la nouă dimineața au sosit agenții municipali să evacueze terasa. Erau acolo plapume, perne murdare, pături, genți, toate acele lucruri pe care persoanele sărace le acumulează în vagabondajul lor. Nu era prima dată când interveneau. Dar Mihail Gatu nu avea nicio intenție să plece. Trăia acolo de trei luni. Acolo era lumea sa. Cu vin ce urma să expire cumpărat de la colț, de la supermarket-ul Conad. Cafeaua oferită mereu de cineva, în barul din față. Vanchiglia este un cartier vechi și solidar. Și ”cel de pe terasă”, cum era poreclit în zonă, pe cât de ciudat, pe cât de beat, era iubit de mulți rezidenți. Dar nu a fost de ajuns.
Ultima noapte
Luni noapte, la câteva ore după evacuare, Mihail Gatu a murit de frig pe o bancă din piazza Montebello, la mică distanță de locul din care a fost evacuat. Și-a petrecut întreaga după-amiază bând vin la cutie și vorbind de unul singur. «Am ieșit cu câinele», povestește Giancarlo Tommaso. «El purta o geacă blu închis. La șapte seara era așezat pe bancă în fața fântânii. Avea mâinile împreunate ca și cum ar fi implorat. ”Țigară… Țigară…”, repeta cu ochii închiși. Dar nu era nimeni lângă el. Delira».
Și doamna Luciana Lebbo și-l amintește bine: «Era ghemuit. Nu reușea să-și strângă lucrurile de pe jos. Nu era ușor să interacționezi cu el». Mihail Gatu primise îngrijiri deja de mai multe ori de la serviciul de urgențe 118. Ultima dată, la finele lui noiembrie: părea mort. Se prăbușise pe bulevardul Montebello. Internat la Gradenigo în comă etilică, a fost externat după o spălătură gastrică. S-a întors la terasa lui.
«Au încercat să-l reanimeze mai mult de jumătate de oră», spune doamna Lebbo. «Brațul încă i se mișca. Speram… Apoi am văzut sosind poliția…». Și odată cu poliția a sosit și medicul legist: niciun semn de violență pe corp. «Stop cardiac», au spus salvatorii. Mihail Gatu nu avea documente, l-au recunoscut pentru că era «bărbatul cu probleme de alcoolism» deja internat de mai multe ori.
«Pentru mine este o înfrângere a orașului și a Bisericii. Nu poate fi aceasta cartea de identitate a orașului Torino de prezentat Sfântului Părinte», a spus arhiepiscopul din Torino, Cesare Nosiglia, având în vedere că papa Francisc va vizita în acest an orașul. «Îmi pare rău să spun acest lucru despre un oraș care privind actele caritabile, primirea, face foarte multe. Nu învinovățesc pe nimeni – a continuat Nosiglia – știu bine dificultatea de a ajuta aceste persoane, uneori de a le convinge să accepte un refugiu cald și sigur, dar să nu ne facem un alibi din această justificare».
Preotul a continuat amintind că trăiește acest fapt «ca pe o rană» și invitând la o «deschidere către primire, găsirea unor noi căi pentru a oferi sprijin acestor persoane».
Și Elide Tisi, viceprimar al orașului Torino și consilier pentru Servicii Sociale, s-a arătat «îndurerată și afectată» de moartea omului străzii român, «persoană de altfel cunoscută de serviciile orașului care în diferite ocazii au încercat să-i ofere ajutor și sprijin».
„Le-am dat bani românești și mi i-au aruncat în față”
Grija papei față de cerșetori
Când a fost ales, Papa a început să distribuie pături, apoi plicuri cu 50 de euro de Paște și, mai nou, a decis să amenajeze pentru oamenii străzii din Roma o frizerie în niște încăperi dezafectate din Vatican, dotată cu dușuri și frizeri.
Pentru a face față acestor zile cu vreme rea, papa Francesco a dispus să se împartă 300 de umbrele oamenilor străzii care gravitează în jurul Borgo Pio și în zonele limitrofe. Toate umbrele care zăceau într-un depozit, uitate de turiștii muzeelor din Vatican. Încă o dată inițiativa foarte concretă a fost gestionată de preotul polonez Konrad Krajewski, responsabilul cu actele de caritate, care se ocupă în numele Papei de realizarea a cât mai multe asemenea acțiuni.
El este cel care se duce în numele Papei în adăposturile pentru bătrâni să se întâlnească cu persoanele singure care, apăsate de singurătate, s-au adresat lui Francesco ca unui prieten. Nu este dificil să-l vezi în cartierele cele mai periferice ale Romei ducând rozarii bolnavilor sau bani pentru plata chiriilor familiilor cele mai nevoiașe. ”Mă trimite Papa”, spune tuturor.