Viorel Boldiş, poet român stabilit în Italia, a publicat în ultimii ani câteva cărţi în limbile italiană şi română şi a obţinut mai multe premii şi distincţii. A fost deasemenea tradus şi publicat în albaneză şi portugheză, una dintre cărţile lui pentru copii (Il fazzoletto bianco) bucurându-se de un real succes în Brazilia. Câteva dintre poeziile sale (Deşteptaţi-vă odată, Ar trebui să vă cuprindă teama etc) au adunat milioane de vizualizări în internet şi zeci de mii de comentarii pe facebook.
Considerat unul dintre cei mai importanţi formatori de opinie din Diaspora, Viorel Boldiş a hotărât să treacă de la cuvinte la fapte. A pus bazele Partidului Poporului – LC (Legea Cojocaru) Diaspora şi a Grupului pentru România – Diaspora. Ar putea candida la alegerile din toamnă pentru un loc de parlamentar de diaspora, din partea Partidului Poporului- LC, partid deja înscris şi recunoascut în România.
Manifestul diasporei în prag de alegeri
Viorel Boldiş, până la urma zvonurile despre intrarea ta în politică s-au dovedit a fi adevărate. Ce te-a determinat să faci acest pas?
«O să-ţi dau un răspuns pe care mulţi îl vor cataloga ca fiind ipocrit, ba chiar ridicol, şi totuşi acesta este adevărul: patriotismul! Da, patriotismul m-a împins să iau această decizie.
Cei care şi-au bătut joc de ţara noastră de 26 de ani încoace, au făcut în aşa fel ca acest cuvânt, această noţiune, care până mai deunăzi era aproape sfânta oricărui popor, “patriotismul”, să fie considerat depăşit, ridicol, dacă nu chiar sinonim al prostiei. Aveau tot interesul să se ajungă la asta. Adică, cu cât suntem mai puţin patrioţi, cu cât ne doare mai mult la bască de patrie, de ţara noastră, de România, cu atât ei pot să o vândă mai bine şi mai în linişte.
Şi asta au şi făcut: au vândut-o bucată cu bucată, fabrică după fabrică, copac după copac, hectar după hectar. Ne-au vândut până şi suveranitatea. Chiar nu cred că exagerez de fel dacă spun că poporul român riscă să dispară ca naţiune. De fapt sunt tot mai mulţi cei care spun asta, şi nu cred că suntem toţi tâmpiţi.»
Despre poeţi se spune că sunt visători, crezi că există loc pentru visători în politica românească?
«Fără visători poate omenirea s-ar afla şi acum într-un stadiu similar cu cel al epocii de piatră. Ori cât ar părea de ciudat, sunt chiar visătorii forţa motrice a acestei planete. Sigur, poeţii mai sunt şi naivi, şi nici asta nu ajută în politică… poeţii sunt şi delicaţi, şi buni, sau cel puţin aşa ar trebui să fie, şi toate acestea în sistemul politic actual sunt considerate “defecte”, nicidecum “calităţi”.
Atunci, care sunt atuurile pe care mă bazez? Sentimentele şi adevărul. Adică, unul dintre harurile cu care Dumnezeu m-a înzestrat, este acela de a şti să trezesc sentimente, să provoc sentimente. Ei bine, patriotismul este un sentiment, dragostea de ţară este un sentiment, şi eu vreau să trezesc, să redeştept aceste sentimente în sufletele românilor.
Am demonstrat până acuma, cu poeziile mele, că ştiu să fac acest lucru, chiar foarte bine. Aminteam înainte şi de “adevăr”. Poeziile mele se bazează pe adevăr. Tot ce spun în versuri este purul adevăr. Nu am inventat absolut nimic.»
De ce ai ales Partidul Poporului – LC, adică Legea Cojocaru? Îl cunoşteai deja pe dl. Constantin Cojocaru?
«Nu-l cunoşteam personal pe dl. Cojocaru, dar îl urmăream de mai mulţi ani. M-am regăsit întotdeauna în ideile lui: varianta Cojocaru, revizuirea Constituţiei şi multe alte iniţiative, m-au convins că este nu numai un economist extraordinar, dar şi un om cu coloana vertebrală dreaptă. Din păcate, cei ca şi dânsul nu prea au avut şanse în sistemul corupt din România.
Paradoxal, dar faptul că dl. Constantin Cojocaru nu a ajuns niciodată, până acuma, la putere, face din el un om cinstit. Sigur, se poate trage şi concluzia că este un bun economist, dar un prost politician. Adevărul însă, este puţin mai nuanţat. În realitate Constantin Cojocaru ştie să câştige, şi a demonstrat asta. Foarte puţină lume ştie sau îşi mai aduce aminte, dar Partidul Poporului, acela cu care Dan Diaconescu a intrat în Parlamentul României cu aproximativ 14%, era de fapt opera lui Contantin Cojocaru.
A fost Constantin Cojocaru cel care a strâns peste un milion de semnături care au stat la baza formării acelui partid. Sigur, apărând pe sticla televiziunii lui Diaconescu a reuşit să facă acest lucru, dar, să fim serioşi, vi se pare că Dan Diaconescu avea capacitatea de a elabora o doctrină a unui partid? Ca să nu mai vorbesc de elaborarea unui program economic. Dan Diaconescu a fost doar un “băiat deştept”, ca mulţi alţii care s-au învârtit în jurul ciolanului, şi când a prins momentul, l-a înlăturat pe Cojocaru şi şi-a însuşit meritele. Ar mai fi multe de povestit pe această temă, şi poate, odată, dacă o să fiţi interesaţi, o să vă povestesc.»
Deci, putem spune că tu eşti preşedintele Partidului Poporului – LC (adică Legea Cojocaru) în Diaspora?
«Nu, nu putem spune asta, pentru că nu am fost ales de către nimeni deocamdată. Lucrurile stau aşa: hotărâsem de fapt să pun eu bazele unui partid al românilor din Diaspora, deoarece cu legea partidelor în vigoare de anul trecut, acest lucru este destul de simplu. Cum era de aşteptat, văzând rolul pe care l-a avut Diaspora la ultimele alegeri prezidenţiale, marile partide corupte din România îşi îndreaptă atenţia din nou asupra noastră. Şi nu o fac doar cu filialele lor de data asta, o fac şi altfel. Cum altfel?
V-aţi întrebat vreodată cine este de fapt în spatele unor partide nou înfiinţate prin Diaspora? Întrebaţi-vă! Am renunţat la ideea de a înfiinţa un nou partid, după ce luni de zile am muncit la asta. Eram câţiva membri fondatori, aveam un program, un statut, mă rog, tot necesarul. Apoi mi-am dat seama că este greşit, că nu mă regăsesc întru totului în această idee.
Întotdeauna m-a scos din sărite categorisirea acesta a noastră: români din ţară şi români din Diaspora. Cu precizarea că, de cele mai multe ori, cei din Diaspora sunt un fel de români de mâna a doua. O prostie, toţi suntem români şi atât. Câteodată stăm prin alte ţări, atâta tot. De aceea am renunţat la idea de a înfiinţa un partid doar al Diasporei.
Am hotărât să mă alătur dlui Constantin Cojocaru, am spus mai sus din care motive. Aşa că m-am dus la Bucureşti şi i-am propus colaborarea mea şi a grupului meu. A fost de acord. În curând vom organiza o întâlnire a tuturor românilor din Diaspora care vor să ni se alăture. Apoi vom vedea ce şi cum.»
Eşti şi promotorul Grupului pentru România din Diaspora. Ce poţi să ne spui despre acest Grup?
«Acest Grup a luat fiinţă la începutul anului, la iniţiativa unor personalităţi de marcă ale României, în încercarea de a uni forţele sănătoase din politica românească şi nu numai. Obiectivul fundamental al GpR este să elaboreze un proiect de ţară pentru România care să asigure restabilirea drepturilor de proprietate a românilor asupra ţării lor şi să apere valorile identitare ale civilizaţiei româneşti.
Între promotorii acestui Grup se află, printre alţii, Constantin Cojocaru, Florin Zamfirescu, Cezar Avramuţă, Virgil Bălăceanu, Florin Colceag, Dinu Criste, Avram Fiţiu, Ion Puşcaşu şi alţii.
Grupul pentru România este deocamdată un ONG, dar se preconizează o alianţă politică cu care să ne prezentăm la alegerile parlamentare din toamnă.»
Grupul pentru România din Diaspora
Concret, care este scopul tău şi al Partidului Poporului – LC, sau al alianţei din care veţi face parte, în ce priveşte Diaspora?
«În ce priveşte scopul nostru legat strict de Diaspora, ideaa este următoarea: să ducem în parlament reprezentanţi din Diaspora, cei care ştiu cu ce şi cum se mănâncă pâinea printre străini. Ne-am săturat de trimişii, de numiţii de la Bucureşti, care nici nu cunosc şi nici nu-i interesează problemele noastre. Vin pe aici doar în preajma alegerilor.
Pe unii i-am cunoscut personal, pe alţii doar din auzite, că din cele făcute nu prea ai cum să-i cunoşti, că nimic n-au făcut. Odată ajunşi acolo, vom încerca să fim scânteia care să pornească focul purificator de care atâta nevoie are neamul nostru.»
Astăzi nu se poate face politică, nu se poate face campanie electorală, nu se pot câştiga alegeri fără bani, mulţi bani chiar.
« De acord, aşa stau lucrurile, sau aşa par. Eu cred totuşi că mai există loc şi pentru o politică a ideilor. Până la urmă, marile revoluţii, marile schimbări, au avut la bază o idee, un crez. Eu sunt poet şi cred, cred cu tărie într-o Românie în care românii să poată trăi fericiţi. Iar de idei nu duc lipsă!»
G.R.
Viorel Boldis la al treilea volum de poezie. ”150 de grame de poezie de dragoste”
Viorel Boldiş despre „noi, dezrădăcinaţii” plecaţi din România
Poetul muncitor Viorel Boldiş: „Sunt un fiu de ţăran, pierdut prin lume”