Pe 20 și 21 februarie volumul Liberi dall’invisibilità, semnat de Ciprian Apetrei, a fost prezentat publicului sicilian în cadrul a două evenimente consecutive, desfășurate la Biblioteca Diecezană din Ragusa și la Mondadori Bookstore din Vittoria. Nu au fost simple lansări de carte, ci momente de conștiință colectivă, în care literatura, arta și comunitatea s-au întâlnit pentru a da chip și voce unei realități prea mult timp ignorate.
Cartea s-a născut dintr-un laborator de scriere creativă organizat împreună cu Caritas și Save the Children, implicând membri ai comunității românești din Marina di Acate – oameni care trăiesc și muncesc în serele din sudul Siciliei, într-un context adesea marcat de precaritate, lipsă de vizibilitate și fragilitate socială. Proiectul a avut ca scop transformarea mărturiilor lor în literatură, fără a le pierde autenticitatea, oferindu-le demnitate și spațiu public.
Ragusa: a trece pragul invizibilului
Evenimentul de vineri, la Ragusa, a fost precedat de o instalație artistică semnată de artista franco-canadiană Aurélie Bizouard: o folie de seră, incizată cu două fraze esențiale din volum și deschisă simbolic precum o ușă. Publicul a fost invitat să treacă prin acel „văl”, asumând gestul de a intra într-o lume care există, dar care rămâne adesea la marginea privirii noastre.
„Suntem, în sfârșit, acasă.”
Au răsunat două voci emblematice: cea a unei femei care lucrează în serele din Marina di Acate, recunoscătoare pentru credință, familie și puterea de a munci, și cea a unui copil care, întorcându-se dintr-o scurtă vacanță în România, a rostit: „Suntem, în sfârșit, acasă.” Două fraze simple, dar revelatoare pentru complexitatea identității și a apartenenței.
Evenimentul s-a deschis cu saluturile directorului Bibliotecii Diecezane, don Giuseppe Di Corrado, și ale directorului Caritas Diecezan, Domenico Leggio. A fost prezentă și o reprezentanță a Consulatului României, semn al atenției instituționale față de această realitate diasporică.
Dialogul cu autorul a fost moderat de Vincenzo La Monica, cel care a susținut și promovat laboratorul din care s-a născut cartea. În intervenția sa, Ciprian Apetrei a explicat simbolul pietrei de pe copertă – o „piatră vie” din tradiția românească, despre care mitul spune că crește în timp. Fără a-i cunoaște povestea, rămâne doar o piatră; fără memorie și cod cultural, și oamenii devin opaci, chiar dacă ne seamănă.
Vittoria: cuvântul devine lumină
Sâmbătă, la Vittoria, prezentarea a continuat într-o atmosferă la fel de intensă, marcată de dialog și participare vie. Evenimentul a fost deschis de intervenția lui Vincenzo La Monica, într-un dialog lucid și generativ care a readus în prim-plan rădăcinile și sensul proiectului.
Alina Catrinoiu, în calitate de editoare și traducătoare a volumului, a subliniat importanța transformării unei experiențe comunitare într-un act editorial responsabil, capabil să traverseze granițe culturale. Au intervenit, de asemenea, Domenico Leggio și sora Claudia, misionară la Marina di Acate, oferind o mărturie directă despre realitatea descrisă în carte. Lectura susținută de Isabella Papiro a transformat paginile scrise în prezență vie, într-o comuniune tăcută cu publicul.
Momentul cel mai puternic a fost, însă, instalația artistică a lui Aurélie Bizouard: foi transparente, incizate cu fraze din volum, au fost luminate de telefoanele celor prezenți, iar cuvintele au fost proiectate pe pereți. În acel gest colectiv, mărturiile au prins din nou viață. Fiecare participant a devenit, pentru o clipă, purtător și martor al acelor povești. Un act simplu și profund, în deplină coerență cu miza cărții: a face vizibil ceea ce riscă să rămână în umbră.
O „trecere” făcută împreună
Liberi dall’invisibilità nu este doar o carte despre migrație sau marginalitate. Este o invitație la a privi dincolo de aparențe, la a recunoaște demnitatea unei comunități care contribuie tăcut la economia și viața socială a teritoriului sicilian. Este, totodată, un pod între România și Italia, între memorie și prezent, între identitate și apartenență.
Cele două zile din februarie au demonstrat că literatura poate deveni experiență, iar cuvântul – lumină. Iar atunci când arta, credința și responsabilitatea civică se întâlnesc, invizibilul începe să capete chip.
