În măsura în care unele edituri încă mai încearcă să ofere lucruri frumoase, inedite şi de calitate, să trezească interesul publicului pentru valorile spirituale ale unei alte naţiuni, facem cunoscută cititorilor apariţia cărţii de aforisme intitulată „Oasi di sabbia” (Oaze de nisip) la editura „Genesis” din Torino. Traducere realizată de Alina Breje şi prefaţă scrisă de Fabrizio Caramagna.
Valeriu Butulescu (foto) s-a născut în Preajba, Gorj, pe 9 februarie 1953. Este un poet, dramaturg, romancier, traducător, autor de aforisme, jurnalist şi politician român, fiind considerat de reputaţi critici literari drept unul dintre cei mai importanţi autori de aforisme din lume. Opera sa este cunoscută şi apreciată în întreaga lume, numeroasele premii prestigioase care i-au fost acordate fiind o dovadă elocventă. A publicat peste 50 de volume de piese de teatru, poezii, aforisme, eseuri şi traduceri, şi lucrările sale au fost traduse în peste 40 de limbi.
Acest volum cu peste 800 de aforisme aduce împreună cele mai bune aforisme de Valeriu Butulescu având ca bază opera omnia a autorului român, intitulată Fragmentarium.
Aforismele lui Valeriu Butulescu se mişcă într-o lume a lor, au o putere creatoare care trece prin intermediul esenţei lor dincolo de timp, au o structură enigmatică care cuprinde o realitate dincolo de ele: „În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţii noastre”.
Ironia rafinată şi subtilă este atitudinea cea mai înaltă a individualităţii sale, te face să reflectezi asupra sensului profund care se ascunde în cuvintele sale pline de substanţă, cu nuanţe infinite, care exprimă concepte largi şi cu o mare bogaţie de semnificaţii: „Cei ce se târăsc nu se împiedică niciodată”.
Fiecare frază este o continuă întrebare despre existenţă, făcută cu o acută luciditate reflexivă, cu revelarea adevărurile sale interioare provocatoare, într-un efort continuu de a descoperi esenţa în spatele aparenţelor: „La ce bun am ieşit din peşteră, dacă trebuie să umblăm cu ochii inchişi?”.
Fragmentele de gânduri poartă semnul unei mari tensiuni existenţiale, fiecare literă devine simbolul cel mai pur al sufletului şi acest lucru poate fi perceput cu ajutorul metaforelor. „Mă simt inutil ca o aripă de înger prin vidul cerului”.
Citind această carte e ca şi cum ai privi în tine însuţi, te detaşezi de zgomotul lumii ca să asculţi sunetul cuvintelor pe care inima ta ţi le şopteşte, dar pe care viaţa de zi cu zi nu te lăsă să le auzi: „Dacă moartea este somn, Doamne, lasă-ne măcar puterea de a visa”.
Alina Breje
