Adrian-Vladimir COSTEA
Din punct de vedere electoral, USL-ul a fost un colos, fără rival pentru alegerile prezidenţiale din acest an, întrucât împreună, PSD şi PNL ar fi desemnat Preşedintele României pentru următorii 5 ani.
În această situaţie, cele mai credibile predicţii evidenţiau o competiţie politică fără miză, întrucât câştigătorul ar fi fost cunoscut încă de la început. Interesul cetăţenilor pentru aceste alegeri ar fi fost, de asemenea, scăzut/fictiv, exercitarea dreptului de vot devenind o necesitate pentru cetăţean de a nu fi marginalizat.
„Tirania majorităţii” USL reprezenta, în acest caz, un real pericol în ceea ce priveşte abuzul de putere pe care aceştia îl puteau exercita.
Din fericire, atunci când USL-ul nu a avut un adversar pe măsură, atunci când Băsescu îşi termina mandatul de preşedinte, atunci când nimeni nu contesta Victoria USL, neînţelegerile interne au determinat Explozia şi Prăbuşirea USL-ului. Instantaneu, a început o întreagă dezbatere privind găsirea celor vinovaţi.
În mass-media a început o campanie de delegitimare în ochii cetăţenilor a celor două partide. Chiar dacă USL-ul nu a fost lăudat în ultimele luni de existenţă, brusc, atunci când s-a prăbuşit, majoritatea au devenit alarmaţi şi indignaţi de nerespectarea promisiunilor făcute de PSD şi PNL în 2012.
Din nefericire, acest mesaj a avut efect asupra opiniei publice, cetăţeanul fiind scârbit, nemulţumit, indignat de năzbâtia Ruperii USL-ului. Astfel, politică a devenit un subiect marginal pentru cetăţeanul obişnuit.
În acest context, un eventual candidat anti-PSD/PNL/PDL/PMP, ar putea profita de nemulţumirea cetăţenilor, urmând exemplul ascensiunii temporale al lui Corneliu Vadim Tudor sau Dan Diaconescu.
În schimb, dacă cetăţeanul s-ar trezi din propria inconştienţă şi nu ar mai accepta să fie manipulat, ar putea conştientiza faptul că aceste alegeri îi oferă posibilitatea de a decide în mod direct câştigătorul. Nu USL-ul decide cine va fi candidatul (şi automat câştigătorul) pentru Prezidenţiale.
Acum, pe buletinul de vot vor apărea cel puţin doi candidaţi cu şanse reale de a câştiga aceste alegeri. Dacă partidele au început să se frământe, înseamnă că miza nu a fost încă adjudecată.
Toate partidele, în ultimii ani, au avut derapaje şi, cel mai probabil, vor greşi din nou. Însă, dacă dorim să le reamintim faptul că existăm şi nu poate vota altcineva în locul nostru, să urmărim această confruntare PNL – PSD şi să ne exercităm, votând, rolul de arbitru la aceste alegeri.
În concluzie, avem un „El Clásico”! Să profităm de posibilitatea de A ALEGE, chiar dacă vom alege greşit sau în necunoştinţă de cauză. Să nu uităm faptul că, deşi Democraţia prezintă propriile sale riscuri, o altă cale mai bună nu a fost încă descoperită.
