A închiriat apartamentul unor străini, care la un moment dat nu au vrut să mai plătească chirie. Iată odiseea unui italian care nu a mai putut să reintre în posesia casei sale, constrâns să ceară să fie găzduit de prieteni sau chiar să doarmă în magazinul său. Aventura lui Giovanni Capuano, brutar din Paderno Dugnano, a început acum doi ani, scrie Il Giorno.
“Am închiriat unei familii de origine română un apartament pe care l-am cumpărat cu un asociat la Lissone (provincia Monza). Ne-am înţeles mereu foarte bine cu ei şi au plătit chiria regular. Când au venit la mine pentru a-mi preda cheile fiindcă urmau să se mute, am găsit o altă chiriaşă, o doamnă marocană. Am avut încredere şi am semnat contractul”.
350 de euro pe lună, pentru contract 4^4. Dar din iunie 2010 până în februarie 2011 nu a mai fost plătit niciun euro. “Doar un cec, emis pe 10 septembrie, dar care a rezultat descoperit”. Şi astfel, în februarie 2011, proprietarul apartamentului cere prin avocat rezilierea imediată a contractului. Chiriaşa îi contactează din nou şi plăteşte ratele din ianuarie 2011 până în septembrie 2011. Apoi din nou tăcere. “Am sunat de mai multe ori la uşă dar nu ne-a răspuns nimeni, nici nu am găsit pe cineva în casă. Telefonul doamnei nu dădea semne de viaţă”.
Pe 6 martie anul acesta o nouă surpriză: “Vecinii ne-au chemat pentru că uşa de la intrare era întredeschisă şi existau semne de efracţie – explică proprietarul -. în interiorul apartamentului nu era nimeni şi lipsea parte din mobilier: saltelele, o comodă, un dulap şi un pat”. Nici urmă de chiriaşi, nici măcar o haină. Proprietarul face denunţ la carabinieri, contra unor autori necunoscuţi. După ce a reparat uşa. Capuano le cere vecinilor să fie contactat dacă va apărea cineva. “Ne sună un domn după câteva zile spunându-ne că în luna martie locatara s-ar fi întors din Maroc. L-am anunţat că fusese demarată procedura de evacuare”.
Chiriaşa însă nu este în casă şi astfel nimeni nu primeşte notificările de evacuare. Procedurile se blochează fiindcă femeia nu este de găsit şi pentru că avocatul său a reziliat mandatul de asistenţă.
Lunile trec. Capuano, sătul de situaţie şi de acum convins că femeia nu se va mai întoarce, în septembrie decide să se mute la Lissone, tocmai în acel apartament (care în acei ani l-a costat prea mult) şi îşi mută rezidenţa acolo: îl zugrăveşte, îl mobilează cu mobilă nouă, o bucătărie, două canapele, pat şi TV, şi schimbă încuietoarea stricată.
Însă în momentul când s-a întors să trăiască acolo, o altă surpriză: cineva a forţat gratiile de la geam şi a intrat în apartament, distrugând ruloul şi spărgând geamul. La faţa locului se prezintă carabinierii. Vechii chiriaşi s-au întors şi, neprimind notificările de evacuare şi folosindu-se de vechiul contract, “evacuează” adevăratul proprietar, care astăzi nu mai are casă.
Plângerile anterioare devin bune de aruncat la coş. “Acum ei locuiesc în casa mea. Cu mobilier nou şi eu sunt afară – îşi clatină capul Capuano – . Este un paradox. Trebuie să încep totul de la capăt. Şi, având în vedere legile italiene, situaţia va rămâne blocată pentru cel puţin un an şi jumătate”.
