Acum câteva zile, în faţa oglinzii, mi-am pus, pentru prima oară, câteva întrebări. De ce naiba mă fardez? Care e rezultatul pe care îl urmăresc? Reuşesc, cu rutina pe care mi-am construit-o, să obţin acel rezultat? Într-o lume peste care aparenţa tinereţii veşnice este împărăteasa şi în care peste 450 de miliarde de dolari (aţi citit bine, cam cât PIB-ul Norvegiei acum câţiva ani) sunt cheltuite anual pe produse cosmetice, care mai este sensul şi scopul acestui ritual pe care îl practicăm în fiecare zi? Poate că sună a filozofie de duzină, însă pentru noi, femeile mature, acest scop devine cel puţin la fel de important ca şi căile prin care îl atingem. Machiajul, pentru acelea care au trecut de „o anumită vârstă” (mă prăpădesc de râs când aud formula asta), e o temă care a ocupat deja prea multe coperţi de revistă, pagini de blog şi minute de emisiune televizată. Aşa superficial cum este, subiectul pare inepuizabil. Nu doar din cauza mereu schimbătoarelor trend-uri ori pentru că noile tehnologii fac – slavă Domnului! – produsele de machiaj mereu mai performante şi complexe. Ci în special pentru că beneficiarele, s-au schimbat şi continuă să se schimbe. Să ne gândim un pic la noi, cucoanele de 50 de ani. Majoritatea suntem active, avem un program încărcat şi agende pline. Tot mai multe dintre noi fac sport sau au hobby-uri pe care şi le cultivă în timpul liber. Zilele ne sunt prea scurte şi presupun treceri rapide, uneori neprevăzute, de la un tip de activitate la altul. Anecdotele cu soţia pe care soţul o aşteaptă ore întregi, ca să se pregătească pentru o ieşire în oraş, şi-au pierdut nu doar hazul, ci şi actualitatea. Aşadar, care e tipul de machiaj de care avem nevoie şi care ne poate satisface atât feminitatea, cât şi spiritul practic? Am prietene extrem de talentate, care sunt în stare, cu viteză şi precizie de ninja, să îşi aplice un machiaj aproape profesionist. Nu sunt multe. Cunosc însă nenumărate femei de vârsta mea, care şi-au dezvoltat o varianta prescurtată de ritual de înfrumuseţare. Ritual pe care, la nevoie, îl pot executa în timp ce îşi beau cafeaua, vorbesc la telefon şi îşi pregătesc geanta pentru birou. Dincolo de nuanţele care se vor purta în toamna asta şi de cel mai nou şi revoluţionar aplicator de fond de ten, care sunt regulile de bun simţ pentru un machiaj reuşit? Din proprie experienţă şi după ce am parcurs doar o parte dintre multele spuse sau scrise în legătură cu subiectul, iată care sunt ideile principale:
Degeaba e tencuiala bine făcută, cu produse de calitate, dacă zidăria e crăpată
Cu alte cuvinte, degeaba aplici makeup-ul cu mistria sau cu măiestria lui Da Vinci, dacă tenul e deshidratat, lipsit de elasticitate şi de luminozitate. Demachiază-te cu sfinţenie, în fiecare seară. Nu glumesc, asta nu e de la rubrica „liber alese”, ci la „figuri impuse”. Investeşte mai degrabă în creme şi serum-uri de firmă, decât în rimelul cel mai scump. Nu le păstra doar pentru impresie artistică pe etajera din baie, ci foloseşte-le disciplinat, în cantităţile şi cu frecvenţa indicate în prospect sau pe ambalaj. Masează tenul zilnic, chiar şi pentru câteva minute. Exfoliaza-l de două ori pe săptămână, pentru că – la vârsta noastră – procesul de reînnoire celulară încetineşte şi celulele moarte se acumulează mai dihai la suprafaţa pielii. Nu am să fiu ipocrită şi să ocolesc discuţia despre botox şi fillere. Dacă ai un medic bun şi talentat (da, e nevoie de talent şi de viziune ca să nu iasă din cabinet, pe bandă rulantă, aceleaşi feţe de cucoane mirate şi încremenite), apelează la el, cu măsură şi cu discreţie. Înainte de machiaj, dacă dispui de timpul necesar, aplică un primer, care uniformizează tenul, îl luminează şi, nu în ultimul rând, face machiajul să reziste un timp mai îndelungat. Dacă te interesează o zonă anume, nu uita că există primere specifice pentru pleoape, pentru buze şi pentru ten.
Sprâncene, sprâncene, sprâncene!
Aş mai scrie cuvântul ăsta de vreo douazeci de ori, ca să ne intre bine în cap. Chiar şi la tinereţe, forma, culoarea şi desimea sprâncenelor construiesc o ramă de expresie, un cadru pentru restul trăsăturilor noastre. Pentru o femeie pricepută, o ridicare de sprânceană poate fi o armă redutabilă. Pe măsură ce anii trec, întreaga noastră fizionomie se decolorează, iar firele din sprâncene albesc, se subţiază şi se răresc (în special spre coada sprâncenei). Aşa că vă conjur să nu le neglijaţi. Ar fi de preferat să nu faceţi experimente dezastruoase acasă, ci să vă daţi pe mâna unui profesionist, când vine vorba de pensatul şi de vopsirea lor. Pentru întreţinere şi machiaj, aveţi la dispoziţie creioane, pudre şi geluri fixatoare, care corectează forma şi umplu golurile.
Câteva sugestii practice:
o Pentru vopsit, alege doar tonuri reci, fără roşu în ele;
o Dacă te vopseşti sau ai şuviţe, culoarea sprâncenelor trebuie să fie apropiată de nuanţa naturală a părului;
o Faţa noastră e asimetrică de la Mama Natură, aşa că sprâncenele nu sunt identice – nu încerca să le faci să arate aşa!;
o Nu smulge firele albe din sprâncene! Vopseşte-le.
o Dacă vrei să faci câteva mici retuşuri periodice acasă, foloseşte o pensetă de calitate, curată, dezinfectată şi cu capete ascuţite.
o Când îţi fardezi sprâncenele, începe din centru şi avansează spre extremităţi.
o Nu mă omor după sprâncenele tatuate, sunt rare cele reuşite, însă microblading-ul pare să fie o opţiune promiţătoare, pe termen lung. Ca şi pentru pensat, alege un specialist reputat, cu referinţe serioase…
citește continuarea AICI
