În România comunistă, nu exista Moş Crăciun, iar sărbătorirea Naşterii Domnului era strict interzisă.
Pentru a-i împiedica pe români să se bucure de Crăciun, zilele de 24, 25 şi 26 decembrie erau zile lucrătoare, iar sărbătorile de iarnă începeau cu data de 30 decembrie.
Unicul cântec admis de sărbători era “O, brad frumos”, colindele tradiţionale fiind interzise.
Cei mici, în loc să-l aştepte pe Moş Crăciun, îl aşteptau pe “Moş Gerilă”, care, pe 31 decembrie, aducea daruri copiilor şi le punea sub brad. Puţini sunt cei care reuşeau să găsească un brad de cumpărat la piaţă, iar în preajma sărbătorilor românii stăteau la coadă cu orele pentru a reuşi să cumpere un kilogram de portocale sau de banane.
În ultima zi a anului, Nicolae Ceauşescu era omagiat de clasa muncitoare, precum şi de un
grup ales de pionieri şi şoimi ai patriei, care îi cântau melodii patriotice şi „La mulţi ani” Conducătorului iubit.
În ciuda cenzurii impuse de regim, actori precum Toma Caragiu reuşeau să denunţe viaţa grea a românilor, în sketchuri difuzate de TVR de Sărbători în care strecura aşa numitele „şopârle”: cozile, lipsa alimentelor, pilele, teama de Securitate. Iată mai jos două dintre ele.
