Programele de repatriere, o farsă sinistră, felii de oportunitate pentru ”băieții deștepți”

Sunt 28 de ani de când a început emigrarea în masă a românilor, ca efect al declinului economiei comuniste și imposibilității preluării forței de muncă, în mare parte provenite din mediul rural, de către “nou născuta” economie de piață pe model original iliescian, de cumetrie națională!

Care a fost modelul emigrațional al românilor, se vor întreba cititorii, puținii dintre ei, cei care nu au în familie sau printre prieteni oameni care în lipsa alternativelor ocupaționale din țară și-au luat lumea în cap și majoritatea cu bani împrumutați și-au plătit vize turistice temporare pentru a putea ajunge în occident, lăsând în urmă familii, copii, părinți, case și reluându-și viața de la 0 în Italia, Spania, Germania, Franța, Anglia, etc?

A fost modelul chemării în lanț, pornite de la primul sosit în occident, care apoi și-a chemat soția, soțul, fratele, cumnații, etc. A fost modelul caselor închiriate la grămadă, unde se amestecau familii, unde viața intimă era o utopie, unde accesul la bucătărie și baie se făcea programat, unde de multe ori proprietarii veneau la orice oră să controleze dacă nu cumva s-a aciuat vreun nou venit, în camerele dormitor, care să nu-i plătească …sacul de dormit sau patul pliant!

A fost modelul sacrificiilor sutelor de mii de familii, a copiilor rămași în țară, a restricțiilor și reprimărilor personale în favoarea bănuțului strâns pentru a putea fi trimis celor dragi rămași acasă, fără alte resurse financiare decât cel plecat afară!

Și n-am auzit în toți acești ani, ca vreunul dintre guvernele țărilor de emigrație să fi dezvoltat vreun program “special” pentru aducerea milioanelor de români în occident!  A fost pur și simplu semnalul economic real al pieței muncii, al economiilor funcționale, care ofereau oportunități de muncă noilor veniți. Iar oamenii au știut să-l prindă și să se adapteze cerințelor profesionale, recalificându-se din mers, fără …programe pompoase de reconversie profesională, cursuri plătite și alte înșelătorii finuț mascate de șmecherii oportuniști care nu lipsesc nici în occident, dealtfel.

Pentru că, da, dragii mei, în ultimii ani câteva grupuri de “băieți deștepți” au prins o felie de oportunitate de a mai sifona niște bani europeni și guvernamentali, punând pe picioare diverse programe de readucere a românilor din diaspora, în raiul economic, carpato-dunăreano-pontic. Dar nu, nu al tuturor românilor, ci “decât” al celor care au ceva bănuți puși deoparte pentru a pune umărul și conturile la cauza propășirii multilateral dezvoltate a economiei României.

Așa că și-au încropit un site, frumos dealtfel și i-au dat și un nume pompos cu chemare la sentimentul național al românului emigrat: “Repatriot”, cu prezentarea poveștilor de succces a câtorva români foști diasporeni care și-au investit…agoniseala în România, apoi ei Repatriotiștii și-au luat traista-n băț și au început să colinde Europa, ținând conferințe gomoase unor grupulețe de diasporeni naivi care de multe ori habar n-aveau de ce se află-n sală!

Nimic concret însă nu reușești să afli despre posibilitățile reale de obținere a banilor UE sau guvernamentali, prin stufărișul birocratico-legislativ. Pentru că dacă vrei să-ncepi ceva, trebuie să treci pe la ei…”dottorii” în Programe UE și guvernamentale.

Cine sunt însă cei care s-au îndrăgostit atât de mult de diasporeni și vor cu orice preț să-i aducă-n țară? Dacă te uiți la nume și activități, descoperi că sunt oameni cu conexiuni în lumea politică și a ”bisnisului” din România, dar care nu au nicio legătură cu diaspora, în afara dorinței de a le atrage diasporenilor banii în țară, prin promisiuni de sprijin financiar și logistic, mieros înveșmântate în haina heirupismului patriotic.

Și atunci te-n-trebi care sunt costurile și de unde vin banii plimbărilor lor cu conferințe-n coadă prin Europa? Și care este scopul real, fiindcă impactul asupra diasporei este sub zero? Și cum se face că fiind cu toții antreprenori de succes, stau cu căciula-n mână la donațiile diasporenilor pentru susținerea programului lor de vilegiatură prin EU? E inutil să mai amintesc și de opacitatea în fața celor care le contestă marele program de readucere în țară a românilor din străinătate? A celor care nu le suflă-n pânze și nu le cântă-n strune?

Cu alte cuvinte și mai pe înțelesul tuturor, nu cumva banii sifonați prin aceste mega programe populiste sunt cu mult mai mulți decât banii pe care ar reuși vreun diasporean să-i obțină pentru începerea unei investiții în țară?

Mă gândesc că n-ar fi rău un control la bani mărunți al tuturor acestor modele de “atragere a investitorilor români” din diaspora, de unde vin banii și care este circuitul lor final și în ce conturi se varsă și sunt convinsă că s-ar descoperi…lucruri interesante pentru apărătorii legii dar și pentru românii din diaspora!

ing. Valeria Bulgaru, Padova