Pe 24 octombrie 2013 aflăm cu interes de iniţiativa legislativă a deputatului Ovidiu Alexandru Raetchi privind modificarea şi completarea legii „Avocatului Poporului” cu „Avocatul Diasporei”. Deşi presa ne anunţă că proiectul legislativ Avocatul Diasporei „este la un pas de a fi aprobat în Parlament”, la numai două săptămâni de la lansare acesta este retras chiar de iniţiator. Ce s-a întâmplat?
Instituția ”Avocatul Diasporei”, la un pas de a fi aprobată în Parlament
În dată de 11 noiembrie 2013 a sosit punctul de vedere al Guvernului României vis-a-vis de propunerea legislativă „Avocatul Diasporei”.
Contraargumentele exprimate, sau mai bine zis semnate, de prim-ministrul Victor Ponta sunt următoarele:
1) Iniţiativa legislativă propusă de dl. Raetchi depăşeşte cadrul constituţional, limitând prerogativele Avocatului Poporului. Solicitarea serviciilor „Avocatului Diasporei” de către românii aflaţi în afara graniţelor face că funcţia de Avocat al Diasporei care în teorie ar trebui să fie subordonată Avocatului Poporului, în practică să îi fie supraordonată. Nu este agreată nici posibila autonomie operaţională pe care Avocatul Diasporei ar putea-o avea în fata Avocatului Poporului.
2) Contraargumentul terminologic prin care iniţiativa legislativă este neunitară prin folosirea sintagmelor „Avocat al Diasporei” şi „Avocat al românilor din afara graniţelor” nu mi se pare unul insurmontabil.
3) Mult mai interesant mi se pare al treilea contraargument: lipsa de justificare a unei astfel de iniţiative în afara numărului ridicat de români din afara graniţelor. Îi este amintită domnului Raetchi existența organismului european independent şi imparţial European Ombusman şi a Departamentului Politici pentru Romanii de Pretutindeni, ultimul organism elaborând şi aplicând politica în domeniul relaţiilor cu românii din afara ţării.
Dacă obiecţia redundanței nu era suficientă ca și contraargument, urmează recomandarea trimisă chiar de la Bruxelles: conform Rezoluţiei nr. 1959 adoptate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în dată de 4 octombrie 2013 „adunarea invită statele membre ale Consiliului Europei la abţinerea de la înfiinţarea a numeroase instituţii de tip Ombudsman în cazul în care acestea nu sunt strict necesare pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; o proliferare a acestor organisme ar putea confunda înţelegerea de către cetăţeni a mijloacelor de atac de care dispun”.
4) Protejarea drepturilor cetăţenilor români din străinătate în raporturile pe care aceştia le au cu misiunile diplomatice ale României şi cu alte autorităţi române este deja acoperită de competența Avocatului Poporului.
5) Un contraargument cel puţin discutabil este cel conform căruia în virtutea principiului teritorialităţii, „autorităţile unui Stat nu-şi pot exercita jurisdicţia pe teritoriul altui Stat decât cu consimţământul acestuia din urmă”. Sunt sigur că acorduri în acest sens pot fi semnate uşor dacă chiar se doreşte acest lucru.
6) Asigurarea spaţiilor necesare funcţionării birourilor Avocatului românilor din afara graniţelor de către ambasadele României poate fi considerată problematica din cauza conflictului între cele două tipuri de activităţi: administrativă şi legală, respectiv diplomatică.
7) Art. 11.3, aliniatul (1) trebuie reformulat din cauza formulării imprecise – aceasta se poate repara uşor.
8) Art. 11.3, aliniatul (4) trebuie reformulat – un alt lucru uşor de reparat. În urma acestor obiecţii punctul de vedere al Guvernului este unul sec: „Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative”.
Concluziile mele sunt următoarele:
Proiectul legislativ putea fi pregătit mai bine şi evitate suprapunerile de atribuţii între Avocatul Poporului şi Avocatul Diasporei;
Multe din obiecţiile exprimate împotriva acestui proiect de lege sunt pertinente, însă se pare că contraargumentul forţe rămâne recomandarea europeană prin care, în dorinţa de a nu crea confuzie, suntem descurajaţi să înfiinţăm organisme tip Avocatul Poporului.
La fel ca şi în povestea „dormiţi liniştiţi, CEC veghează” în cazul FNI, suntem asiguraţi că „ne vor fi aparate drepturile în faţa autorităţilor române” de către Bruxelles. Sper să nu sărim din lac în puţ cu această ocazie.
Această experienţă ar trebui să îi fie utilă tânărului deputat Raetchi şi sper că următoarele lui propuneri legislative să întâmpine mai puţine obiecţii. Mi-ar plăcea de asemenea să fim informaţi şi asupra eventualelor eşecuri ale acestor proiecte legislative.
Apropo, ştiaţi că în perioada 2008-2012 dl. senator Viorel Badea a avut un număr de 31 de proiecte legislative respinse definitiv sau retrase dintr-un număr total de 43? Acest lucru înseamnă în procente numai 28% succes!
Pentru a urmări traiectoria proiectului legislativ „Avocatul Diasporei” accesaţi acest link.
Alexandru Cosmin Codreanu,
voluntar al Institutului Pro Diaspora Română
