„Ne contactează agenţii româneşti, care angajează fete direct din România cu 200 de euro pe lună pentru a veni să lucreze la noi. Familiile italiene acceptă pentru că cheltuiesc puţin, însă se află în faţa unor fete de 18 ani care nu vorbesc italiana şi nici nu ştiu cum să schimbe un scutec”. Declaraţia aparţinei Annalisei Di Carlo, responsabilă a cooperativei Sereni Insieme, agenţie care oferă servicii de asistenţă domiciliară bătrânilor din Milano.
Într-un material publicat de linkiesta.it, Di Carlo vorbeşte despre marea schimbare de pe piaţa muncii pentru „badante”: nu numai străinii, si şi italienii aleg acum această ocupaţie, din cauza crizei. Pe lângă tineri italieni absolveţi de facultate, care nu reuşesc să-şi găsească de lucru, chiar şi unii bătrâni cu pensii mici se oferă să lucreze ca îngrijitori.
Italia este a doua ţară în lume, după Japonia în ce priveşte longevitatea, cu o speranţă de viaţă medie de aproape 82 de ani (81,86). Persoanele peste 65 de ani reprezintă 20% din populaţie. Creşte numărul bătrânilor, creşte şi nevoia de asistenţă.
“Badante”, italiencele iau locurile de muncă ale străinelor
Potrivit Inps, în 2012 ajutorul domestic a crescut cu 8,37%. În iulie anul trecut, numărul menajerelor şi îngrijitorilor regulari era de 783.000. Fără a lua în calcul cei circa 450.000 de neregulari care potrivit Istat lucrează în fiecare zi în casele italiene. Nu numai străini. Deşi mare parte a colaboratorilor familiali este compusă din lucrători străini (420.628), în rândurile asistenţilor pentru bătrâni sunt şi mulţi italieni.
Într-un moment de criză, familiile nu mai sunt dispuse să cheltuiască mult pentru îngrijirea celor dragi. Creşte astfel munca la negru, dar scad şi salariile oferite lucrătorilor.
„Striscia la Notizia” denunţă: 700 de euro un loc de muncă pentru badante / VIDEO
„Nu pun nimic de-o parte, dar măcar reuşesc să supravieţuiesc”, spun mulţi lucrători. Astfel se strâng puţine ore pe zi la mai multe familii, pentru a ajunge să se adune 600-800 de euro pe lună.
De ce munca de îngrijitor este deseori văzută ca ultimă soluţie pentru cei care au încercat să facă altceva? „Când ai încercat totul, nu-ţi rămâne decât să mergi să îngrijeşti bătrâni”, spune Di Carlo. Persoane în afara pieţei muncii care se improvizează în îngrijitori. „Există şi pensionari care se oferă să lucreze ca îngrijitori la negru pentru că nu reuşesc să trăiască din pensie. Sau tineri de 30-35 de ani cu licenţă şi master care sosesc aici descurajaţi după ce au căutat de lucru peste tot”.
Dar, precizează Di Carlo, „nu toţi o pot face. Trebuie să ştii să te îngrijeşti de igiena bătrânului, să cunoşti tehnicile de imobilizare când devin violenţi, să te abţii dacă spun cuvinte urâte în cazurile de demenţă senilă”.
