Un român de 60 de ani, venit la fiica sa la Lugugnana di Portogruaro (provincia Venezia), s-a certat cu familia şi s-a sinucis. Potrivit presei, fiica sa l-ar fi alungat pe bărbat, după o ceartă, în urmă cu câteva zile. Bărbatul şi-a găsit un adăpost temporar în casa de bilete a stadionului localităţii.
Duminică 14 octombrie, angajaţii societăţii sportive au venit pentru partida care urma să aibă loc şi l-au găsit pe bărbat spânzurat. Când au încercat să intre, ceva pe interior bloca uşa. Bărbatul era legat cu o funie de o grindă şi atârna.
După ce cadavrul a fost luat de acolo, s-a jucat partida de fotbal, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost de ajuns o oră, carabinieri, medic legist, fotografii, apoi puţină curăţenie şi dezinfecţie, şi casa de bilete a redevenit operativă.
Era o partidă importantă, echipa locală “Lugugnana”, prima din categoria a doua, contra Libertas Ceggia. Sinuciderea nu a oprit partida. «Sincer cred că ar fi fost oportun să nu jucăm – spune preşedintele echipei Lugugnana, Mauro Guglielmini – dar, considerând că bileteria nu este în incinta terenului şi că ambii preşedinţi voiam să se dispute partida, am continuat. Am câştigat cu 6 la zero şi suntem pe primul loc în clasament, dar nu a fost o mare victorie morală».
Don Roberto Battel, parohul din Lugugnana, a condamnat jucarea partidei: «Este demonstraţia că viaţa unei persoane nu valorează nimic», a declarat el pentru Corriere del Veneto. Cu ceva timp înainte, victima îi ceruse parohului o întâlnire, pentru a-i povesti necazurile. «Cu ceva timp în urmă m-a oprit pe stradă cerându-mi să-mi vorbească. Am fixat o programare, dar n-a mai venit – povesteşte Don Roberto Battel -. Era o persoană fără direcţie, din când în când bea mai mult decât trebuia, dar n-a făcut rău nimănui».
Don Battel nu-şi ascunde indignarea: «Şi eu sunt pasionat da fotbal, dar să joci o partidă după ceea ce s-a întâmplat demonstrează că viaţa nu valorează nimic. Astăzi viaţa unei persoane valorează doar dacă este un politician sau are un rol înrol în societate. Sportul nu poate fi prioritar faţă de viaţa unei persoane.»
