Andi Rădiu
Am primit un comunicat din partea PNL Diaspora referitor la votul prin corespondenţă. Comunicatul, de un heirupism debordant, se traduce cam aşa: noi, PNL-iştii, suntem singurii care avem grijă de românii din străinătate şi vrem pentru ei votul prin corespondenţă, dar Ponta&co. nu doresc acest lucru şi își bat joc de diaspora… asociaţiile româneşti din afara ţării ne-au dat binecuvântarea să organizăm mari demonstraţii (în Diaspora, să ne înţelegem!), să scoatem lumea în stradă.
Citez din comunicat: „În caz contrar, PNL Diaspora va răspunde afirmativ solicitărilor venite din partea asociaţiilor româneşti din străinătate şi va organiza ample mişcări de protest în ţările unde comunitatea românească este numeroasă.”
PNL Diaspora somează Parlamentul
Cu faptul că PSD-ul şi aliaţii din Parlament nu vor să promoveze o asemenea lege, ba chiar boicotează un asemenea proiect, sunt de acord. PSD îl va urî pe rdp-ist (român de pretutindeni – abreviere deja uzuală!) pentru mulţi ani de acum înainte, eşecul alegerilor prezidenţiale de anul trecut nu-l va putea uita niciodată.
Boicoturi însă au fost de ambele părţi în ultimul an: orice proiect propus de unii era automat criticat de alţii, orice întâlnire a diasporei organizată de unii a fost împinsă în ridicol de alţii. Să nu mai spun despre Congresul românilor de pretutindeni, boicotat de opoziţie, tratat în batjocură de Guvern şi majoritatea Parlamentară.
E evident faptul că tot acest război a fost mereu în defavoarea diasporei, dovada cea mai clară fiind aceea că în 25 de ani nu a fost emisă nicio lege care să aducă beneficii celor plecaţi din ţară, deşi probleme sunt cât zece sesiuni parlamentare la un loc.
Am rămas puţin perplex de uşurinţa cu care PNL Diaspora afirmă că are atâta putere încât să organizeze „ample manifestări în ţările unde comunitatea românească este numeroasă”. E atât de hazardată afirmaţia asta, încât te face chiar să râzi în hohote.
Mi-au venit în minte politicieni liberali, de la organizaţia diaspora (automat deputatul Ovidiu Raeţchi, purtător de cuvânt), care au experienţă politică şi nu şi-ar permite o asemenea declaraţie, dar în final am dat peste semnătura lui Victor Ionescu (foto), desemnat la apelul bocancilor co-preşedinte PNL Diaspora, fără niciun succes politic… şi m-am liniştit.
Asemenea ieşiri eu le cataloghez drept „bufonerii politice”.
Totul se adaugă la stilul, defavorabil spun eu, pe care liberalii din fruntea partidului l-au adoptat în legătură cu votul prin corespondenţă:
– fac abstracţie de alte iniţiative politice legate de vot (vezi Tomac, pe care îl ignoră voit);
– uită că tot ei au depus în septembrie, anul trecut, un alt proiect pentru votul prin corespondenţă (care a fost deja aprobat tacit la Senat, fără să fie discutat) şi despre care nu au avut niciodată curajul să mai vorbească;
– mint cu neruşinare când spun că au discutat cu reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti;
– au organizat dezbaterea publică doar cu câţiva membri PNL, fără presă sau ONG-uri importante;
– sunt conştienţi că proiectul lor nu va fi adoptat dacă actuala majoritate nu doreşte…
Un politician inteligent şi cu experienţă nu ar încerca să acopere anumite chestiuni, atât de evidente, din contră. Unde te poate duce cu gândul un astfel de comportament? Evident că apare ca un încărcător cu cartuşe ce vor fi folosite anul viitor, în preajma alegerilor parlamentare: „Aţi văzut ce v-a făcut PSD? Nu a aprobat votul prin corespondenţă, NOI ŞI DOAR NOI am dorit acest lucru, ei sunt duşmanii voştri.”
Nu aş dori să se înţeleagă comentariul meu ca fiind anti-PNL, ci este mai degrabă un protest împotriva comportamentului pe care începe să-l aibă partidul faţă de românii din străinătate.
Pe mine (şi pe mulţi alţii, vă asigur) mă intrigă multe alte lucruri în comportamentul politic al liberalilor. Nimeni nu cere demiterea ambasadorilor care s-au „încurcat” în organizarea alegerilor, nimeni nu discută despre Congresul Diasporei, Consiliul Diasporei (mult promisul) care ar fi pus bazele multor iniţiative, inclusiv votul electronic sau prin corespondenţă, nimeni nu găseşte un consilier prezidenţial, deşi departamentul a fost înfiinţat de câteva luni.
O altă greşeală enormă pe care o face PNL, copiind astfel pe toţi cei care au descoperit diaspora înaintea lor, este că nu încearcă să găsească dialog direct cu românii, văd cum se dezvoltă tendinţa de a cere părerea doar puţinilor membri din filiale, care şi-aşa sunt separaţi în PNL şi vechiul PDL, sau eternilor habarnişti&fripturişti care au pretenţia că reprezintă românii din străinătate.
N-aş vrea să am dreptate, dar această „traiectorie”, în timp, se va transforma în antipatie şi lehamite.
