in

Europa arde, România se face frumoasă

Asistăm, de pe poziţii idelogice diferite, la mişcări însemnate de protest în aproape fiecare centru urban din România, precum şi în principalele oraşe europene. Avem parte şi de contraproteste, însă aşa e în democraţie: când Puterea e surdă, Poporul urlă în stradă.

Mărul discordiei este pe de o parte corupţia şi bătăia pe banul public, dar dacă asculţi partea „adversă” îţi vor spune că problema vine de la Soros ori de la Iohannis şi că riscăm să devenim ca Ucraina dacă nu stăm cuminţi. Nimic mai fals. România pentru Soros nu este nimic mai mult decât ceea ce este de fapt; un stat UE, aliat al NATO și care nici nu-i încurcă averea și nici nu-i descurcă jocurile pentru Casa Albă. Să ne vedem lungul nasului. La fel Ardealul rămâne la locul lui în România, iar Iohannis nu-și face decât datoria. Prost, bine, așa cum înțelege președintele pe care l-am ales.

România trăieşte practic într-un glob de cristal, cu singura diferenţă că nu e nimic feeric ori de basm în izolarea asta.

Spun asta pentru că mai avem puţin şi dăm cu Uniunea Europeană în gard. Da, UE este la o răscruce în care trebuie să decidă dacă va rămâne o uniune formală de ţări (poate nici aia) sau să devină o forţă și pentru cetățenii ei. Nu intru în detalii tehnice acum, dar viitorul Uniunii este legat de o mână de oameni mandataţi din țările lor de origine de mişcări politice destul de pestriţe.

Mai spun asta și pentru că Bugetul României pe 2017 pare mai degrabă un caiet de datorii la birt decât o estimare cumpătată a resurselor care să ducă la o creștere sănătoasă a economiei. Din nou, nu intru în detalii tehnice, dar câteva aspecte se văd cu ochiul liber. O creștere a cheltuielilor destinate cu precădere administrațiilor locale – în timp ce tai de peste tot altundeva – e ca și cum ai comanda să curgă vin în locul cheltuielilor pentru strictul necesar, în baza banilor pe o eventuală primă. Creșterea economică este estimată la circa 4,4 la sută de către experții români și ai UE, însă guvernul Grindeanu-Dragnea calculează Bugetul bazându-se pe o creștere cu aproape un procent mai mare. Nu mai vorbesc de deficitul bugetar închis ermetic de Guvern cu câteva sutimi sub 3 la sută (standardul UE), însă experții nealiniați Palatului Victoria vorbesc de un cinic 3,6 la sută.

Și din nou revin și spun că România trăiește într-un glob de cristal. Trăim zi de zi alături de o structură care a strâns peste 3 milioane de voturi la alegerile parlamentare și aproape dublu la prezidențiale pentru oameni pe care nu i-am prezenta copiilor noștri. Vorbesc cu predilecție de candidații PSD, însă exemple proaste avem și în PNL, UDMR sau ALDE.

Când ne e comod, facem pe proștii. Însă toți cunoaștem cel puțin un activist PSD, angajat în administrație ori într-o companie de stat, care în aceste zile tună și fulgeră împotriva demonstranților manipulați, a lui Soros și prevăd o soartă sumbră României dacă PSD nu e lăsat să guverneze de capul lui, fără imixtiuni din partea electoratului ori a opoziției.

Globul de cristal e construit de noi și se bazează pe a accepta sau nu confortul imediat oferit de sistemul actual pentru noi sau cei din jurul nostru.

Din fericire și totodată din nefericire, Diaspora este cea care dă bobârnace globului de cristal. Se scutură puțin, dar până la urmă totul se așează cum a fost.

Că să îl spargem ne trebuie curaj.

Altfel nu facem altceva decât să facem o curățenie exemplară… în căruța care se îndreaptă spre prăpastie.

Cornel Toma