Sorin Cehan
Mulţi îl aşteaptă după colţ pe Matteo Renzi, cu o cărămidă pregătită. Într-o lună, în şase cel mult, o să-şi rupă gâtul, spun „experţii” şi „tutologii”. Guvernul prea tânăr, nu are experienţă de parlamentar, nu are de unde să ia bani, nu are majoritate pentru a aproba reformele drastice, nu, nu şi nu.
După atâţia lideri cu experienţă politică şi instituţională, vine un tânăr cu mâinile în buzunar, care vorbeşte pe de rost, fără să citească litania cu cifre şi grafice cu care ne-au obişnuit precedesorii săi, cu o coerenţă care vine nu din exerciţiul actoricesc al retoricii, ci din idei clare care nu au nevoie să fie scrise pentru a nu fi uitate.
Ridicol este că tocmai inovatorii politicii, parlamentarii din M5S i-au atras atenţia noului premier că nu poartă respectul Senatului, stând cu mâinile în buzunare. Tocmai ei, care au adus limbajul de cartier în politică.
Dar nu despre prezenţa fizică e vorba aici, în chestiunea guvernării Italiei. De ce i se reproşează alegerea multor miniştri tineri? Sunt oameni care nu au participat la dezmăţul politic din ultimii ani, care nu au „experienţa” sforăriilor şi a coteriilor, care nu fac parte din bandele care au taxat fiecare gram din Italia, sau nu au primit încă botezul corupţiei de orice fel, care stă la baza carierei unui politician „clasic”.
Dacă nu eşti şantajabil, în Italia nu poţi face politică, spunea Giuliano Ferrara, care a emis această „lege” cu mulţi ani în urmă. Renzi nu are procese, nu a cărat geanta lui D’Alema sau Forlani, aghiotantele sale din guvern nu au miliardele Iuliei Timoşenko şi trecutul nebulos corespunzător acestor miliarde.
Ceea ce nu pricep este pasiunea cu care lumea s-a aşezat la coadă la bilete pentru spectacolul căderii celui care a avut curajul să sfideze Puterea, cu mâna în buzunar. Puterea care este responsabilă de halul în care arată această ţară acum.
Din păcate, Italia de acum nu mai e cea în care am emigrat, în urmă cu peste 20 de ani. Mi se rupe inima văzând urâţirea oraşelor şi abrutizarea oamenilor, românizarea, în sensul lucrurilor care nu funcţionează la noi în ţară, a acestei ţări.
De ce nu s-ar putea schimba ceva in bine şi în Italia? Pentru că nişte „băieţi deştepţi” ţin bine de toate pârghiile economice din această ţară, înfipţi, cu dosarul lor obligatoriu de şantajabili, în politică, în Parlamentul care nu prea a aplaudat discursul programatic al noului premier.
De ce nu s-ar putea schimba, pe rând sau toate odată, absurdităţile pe care le vedem sau despre care citim zilnic? Se ştie ce e de făcut. Pentru prima dată, cineva pare că vrea să facă o reparaţie generală. Vom vedea. Dar să aşteptăm măcar cele şase luni, şi dacă mecanicul şef nu-şi va rupe gâtul, atunci să fim mai încrezători puţin. Încrederea este unul dintre ingredientele esenţiale ale viitorului.
Victor Ponta: „Pentru binele românilor din Italia, îi urez succes lui Matteo Renzi”
„Renzi să-şi ia un consilier român”, sugestia lui Adrian Chifu pentru noul premier