Sorin Cehan
Mircea Geoană promitea, în campania electorală din 2009, 25.000 de euro pentru fiecare român din străinătate care se întoarce în ţară. Acum potul s-a dublat.. „Românii din străinătate care vor să se întoarcă în țară vor primi un grant de până la 50.000 de euro pentru a-și deschide o afacere”, potrivit unui proiect anunţat de Claudiu Vrînceanu, secretar de stat în Ministerul Economiei, conform Agerpres.
Dacă această frază ar fi adevărată, de mâine la graniţele României ar trebui să se formeze cozi kilometrice, cu aşa o ocazie nu te întâlneşti de două ori în viaţă.
Am citit comentarii dispreţuitoare despre cât de „mică” ar fi o asemenea sumă, prea mică pentru atragerea diasporei. Cine este angajat în Occident ştie cât de mari sunt salariile, în Italia şi Spania rar depăşesc 1500 de euro, şi un calcul simplu arată că ar fi greu să pui o asemenea sumă deoparte, dacă nu chiar imposibil, pentru a începe o afacere. 50.000 de euro pentru un început reprezintă o sumă respectabilă.
Dar chiar aşa să fie? Vii acasă şi primeşti bani? Nu crede că vom crede (scuzaţi aliteraţia) nici chiar cel care a făcut anunţul, Claudiu Vrînceanu, care a declarat pentru Agerpres: „Este important să promovăm în mod onest aceste programe, întrucât am observat în piață că încrederea în stat și administrație a românilor plecați este foarte redusă și ei au senzația că li se iau bani, nu li se dau”.
Oare de ce această neîncredere? Din senin sau din experienţa tuturor operaţiunilor guvernamentale de susţinere a afacerilor private, care inevitabil sfârşesc în coţcării de grup? În 2013, o sesiunea de înregistrare online a cererilor de ajutor pentru IMM-uri (principiul de restaurant: primul venit, primul servit), prin care se acorda ajutor nerambursabil pentru firmele din ţară a fost declarată închisă după numai cinci minute de la deschidere, în urma epuizării bugetului. Acuzaţiile de blat au fost logic inevitabile. Acum banii pentru reîntorşii din diaspora provin acum din fonduri europene, 30 de milioane de euro prin Programul Operațional Capital Uman.
„Încă din februarie am căutat să creăm un program care să atragă potențiali antreprenori români care au deja experiență în străinătate. Am decis la nivel de Guvern să implementăm acest program cât mai repede, în această toamnă. Mizăm pe o schemă cu un buget total de 30 de milioane de euro din POCU (Programul Operațional pentru Capital Uman — n. r.) prin care să stimulăm românii din diaspora să se întoarcă prin investiții și antreprenoriat. Din punctul meu de vedere, este important, în primul rând, să oferim nu doar granturi, ci și consultanță, training, cursuri pentru cei care vor beneficia de aceste granturi.”, a spus secretarul de stat, citat de Agerpres.
Spuneam că fraza de la început ar fi bine să fie adevărată în simplitatea ei, pentru că urmează precizări halucinante. Conform Agerpres, Vrînceanu a spus că este de preferat ca românii care se întorc să își deschidă un business în zona lor de expertiză, spre exemplu „cine a lucrat în construcții să își deschidă o firmă în acest sector, iar cine a îngrijit persoane vârstnice să deschidă un azil de bătrâni.”
„Acestea sunt modele de business destul de greoaie, tocmai din această cauză este importantă să le oferim și consultanță, nu doar granturi”, a precizat el.
Oficialul ministerial a mai spus că în categoria potențialilor beneficiari se vor încadra și studenții care au studiat în străinătate și vor să se întoarcă în țară, nu doar cei care au lucrat în afară.
De ce studenţii care au studiat în străinătate sunt pe acelaşi plan cu cei care ar trebui să aducă experienţa lor nepreţuită în ţară? Pentru că de fapt experienţa nu contează. Cei care se vor înscrie în program vor fi şcoliţi şi consiliaţi de experţii din ţară şi am ajuns astfel la cheia succesului acestui program.
Se va face consultanţă şi training la greu pe bani europeni, aşa cum s-au sifonat mereu, de ani de zile, fondurile europene. Constructorii şi „badantele” din Italia vor primi diplome în momentul în care banii se vor fi terminat de mult. Ce sunt 30 de milioane de euro pentru foamea din România?
Două consideraţii se cuvin făcute.
Prima este legată de oportunitatea acordării acestor bani unor oameni veniţi de pe şantier sau de la îngrijit bătrâni, activităţi mai mult fizice, care au puţine legături cu poziţia de antreprenor. Cu tot trainingul, nu poţi transforma într-un an un muncitor într-un om de afaceri. Pentru întreprinzători, dacă nu sunt în mediul online, deşi şi acolo există această legătură, o afacere este strâns legată de teritoriul unde acţionezi, de clienţii şi furnizorii cărora le-ai câştigat încrederea în timp. Mutarea în altă ţară presupune anularea celor mai importante atuuri ale unui om de afaceri. În plus, banii pentru afacere sunt oferiţi, în general, de bănci, cu criterii stricte, pentru a nu fi irosiţi şi pierduţi. Când banii îi acordă guvernul, criteriile sunt altele, de la oportunitatea politică până la nepotism şi hoţie pură (sunt destule cazuri).
O a doua consideraţie este legată de cine va gestiona acest proiect generos. Naşul acestui program, secretarul de stat Vrînceanu, a participat nu demult la un forum organizat la Munchen de Repatriot, o organizaţie cu legături la cel mai înalt nivel, o nouă caracatiţă care acţionează în numele diasporei şi în beneficiu propriu.
Claudiu Vrînceanu se prezintă ca „susţinător implicat al fundaţiei Romanian Business Leaders”, organizaţia care se suprapune aproape perfect cu Repatriot. Este greu de crezut că Repatriot nu va pune mâna pe o felie de tort din acest program generos pentru constructori şi badante. Ei sunt primii care se vor oferi să facă consultanţă şi training şi ei îi vor recomanda pe cei care vor avea acces la proiect.
Doar transparenţa maximă va elimina dubiile cu privire la acest nou praf în ochii românilor din diaspora.
