„Dacă mâine dimineaţă Italia dispare, 20% dintre români rămân fără venituri. E o glumă, dar doar până la un punct”, iată una din declaraţiile ambasadorului Italiei la Bucureşti, într-un interviu acordat, la sfârşit de mandat, publicaţiei Capital.
Peste câteva săptămâni, Mario Cospito îşi va termina mandatul de patru ani ca ambasador în România, urmând a ocupa un post cheie la Roma, în cadrul Ministerului Dezvoltării Economice din Italia.
Iată cum a comentat Mario Cospito criza economică şi măsurile de austeritate luate de guvernul Monti pe de o parte, şi de guvernul Boc, pe de altă parte:
“În Italia avem alegeri, vom vota pe 24-25 februarie. Când vom avea un nou guvern, vom vedea şi alte asemenea măsuri. Însă, putem spune cu certitudine că Italia nu mai este printre „bolnavii Europei“, chiar dacă asta va presupune şi alţi ani de sacrificii pentru poporul italian. (…) Hotărârile luate de guvernul Boc au fost foarte dure, însă erau inevitabile. Voi, românii, trebuie să decideţi dacă au fost juste. Diferenţa faţă de Italia este că România a cerut ajutorul instituţiilor de credit internaţionale, a împrumutat 15 mld. euro de la FMI. Creditul trebuie restituit sau reînnoit, iar asta implică nişte politici guvernamentale speciale. Totuşi, guvernul Ponta trebuie să restituie salariaţilor şi angajaţilor ceea ce au pierdut în aceşti ani, în termeni de putere de cumpărare”.
Criza poate fi depăşită, mai spune ambasadorul Italiei, dar cu o singură condiţie: “o spun deschis, atât pentru România, cât şi pentru Italia, în acest moment există o singură posibilitate de creştere economică, numai din străinătate. Mai multe exporturi şi mai multe investiţii străine”.
Investitorii italieni descurajaţi de birocraţie
România, însă, nu încurajează investiţiile oamenilor de afaceri străini, aşa cum a putut constata Mario Cospito în ultimii ani. Principalul obstacol este cel birocratic: “România a trecut de la investiţii străine de miliarde la câteva zeci de milioane anul trecut. E o situaţie ce nu poate fi acceptată.(…) Fără exagerare, în fiecare zi primesc italieni ce vor să investească în România. Cea mai mare problemă a lor este birocraţia, numărul mare de acte şi aprobări necesare. Ar fi necesar un fel de one-stop-shop pentru acestea. Trebuie creat un ghişeu unic, de unde să se obţină toate aprobările pentru investiţii, altminteri din numărul mare de funcţionari pe la care se trece poate să apară unul corupt”.
Lipsa infrastructurii
A doua piedică pentru investitori este lipsa infrastructurii: “Nu este firesc ca de la Bucureşti la Timişoara, 500 km, să faci 8-10 ore cu maşina. Infrastructura este necesară în primul rând investitorilor, dar şi turiştilor”. Nu în ultimul rând, ambasadorul Cospito a vorbit despre necesitatea privatizării unor sectoare care încă aparţin statului: “a treia chestiune este privatizarea şi liberalizarea unor sectoare economice ce sunt încă în mâna statului, cum ar fi transportul feroviar sau aeroporturile şi porturile”.
Agricultura, “mina de aur” a României
Adevărata resursă a României, potrivit diplomatului este agricultura: “Ar mai fi nevoie să puneţi accentul pe acele sectoare economice unde aveţi oportunităţi. Am spus-o de o mie de ori: aveţi în România mina de aur de la Roşia Montana, dar adevărata mină de aur este agricultura. PIB-ul poate să crească cu multe puncte prin investiţiile în agricultură. Aveţi nevoie de know-how, pe care noi, italienii, îl avem. Italia este al doilea mare exportator mondial de produse agroalimentare, putem deci colabora mai strâns. Din datele pe care le avem acum, sunt circa 330.000 de hectare de teren agricol cultivate de italieni, dar cred că în realitate e mai mult. Ferrero, de exemplu, a investit la Lugoj într-o unitate de cultivare a alunelor. E un moment important. Şi Ferrero, şi alte companii italiene au investit până acum”.
Investitorii italieni ar fi creat în România 800.000 delocuri de muncă, dar trebuie luaşi în cosiderare şi românii care trăiesc şi muncesc în Peninsulă şi trimit bani acasă: “Ţineţi cont de faptul că în Italia muncesc circa 1,2 mil. de români. Vorbim de 2 mil. de locuri de muncă, şi dacă adăugăm şi familiile, sunt 4-5 mil. de români. Dacă mâine dimineaţă Italia dispare, 20% dintre români rămân fără venituri. E o glumă, dar doar până la un punct. Relaţia dintre România şi Italia este în acest moment excepţională pentru ambele părţi. Singurul meu regret, după patru ani în România, este că politicienii noştri poate că nu înţeleg pe deplin cât de importantă este această relaţie”.
Integral pe Capital
