Pentru prima dată după mulți ani, se înregistrează o diminuare a numărului de elevi străini din cauza dificultăților economice ale familiilor de a rămâne în Italia. Deseori întrerup frecventarea școlii brusc fără a comunica nimic instituției: mulți se întorc în patrie sau emigrează spre alte țări din Europa.
Il Giornale di Vicenza scrie despre situația locală, similară cu cea din alte orașe. Criză, fabrici care se închid, costul în creștere al vieții determină familiile să-și facă bagajele în căutarea unei vieți mai sustenabile, dar în special a unui loc de muncă care în Italia nu există. Consecințele se fac simțite și în clase: mai puține înscrieri de copii în cursul anului, mai multe retrageri atât în timpul, cât și la finele sau la începutul anului școlar.
Ambasadorul României la Roma: Numărul celor care lucrează în condiţii legale în Italia a scăzut
„Este un fenomen care a început lent, în manieră în ansamblu sporadică – explică coordonatorul directorilor de școli Giuseppe Malfermoni – apoi odată cu trecerea lunilor s-a accentuat până a devenit o realitate care acum este întru totul evidentă”.
Români, sârbi, nord-africani, bengalezi. Acestea sunt naționalitățile copiilor care de la o zi la alta își părăsesc băncile și colegii, dispărând uneori în neant, așa cum se întâmplă deseori în cazul chinezilor, fără ca părinții să avertizeze sau să ofere explicații. Însă sunt și unii care bat la ușa secretariatului pentru a anunța o plecare neprevăzută.
„Acum zece zile – continuă Malfermoni – am semnat actul de autorizare pentru un copil care s-a întors în Ucraina, cealaltă zi am primit tatăl unui copil care se va întoarce în Serbia cu toată familia sa”. „Motivația – continuă Malfermoni – este comună și este mereu aceeași: locul de muncă de negăsit sau care nu mai există, șomajul tehnic, dificultatea de a întreține soția și copiii„.
Copiii români se întorc acasă
Peste 21.000 de copii s-au întors în perioada 2008-2012 din Italia și Spania în școlile din România, aproximativ o treime dintre ei având dificultăți de readaptare și probleme psihologice și emoționale, potrivit unui studiu realizat de Asociația Alternative Sociale. Astfel, studiul arată că un număr de 21.325 copii care au revenit din Italia și Spania au solicitat în perioada ianuarie 2008 – mai 2012 echivalarea studiilor pentru reînmatricularea în sistemul educațional românesc.
Copiii din Italia, în vacanță în România: ”Mă simt întradevăr acasă, deși prietenii mă strigă „italianca”
Cercetarea sociologică realizată în cadrul studiului a arătat că aproximativ 10% dintre copiii reîntorși în România recunosc explicit că au probleme de readaptare și reintegrare socială. Pentru majoritatea copiilor starea afectiva generală consecutivă remigrației este una preponderant pozitivă.
Totuși, pentru 16-17% dintre copiii care au luat parte la studiu readaptarea este asociată cu stări negative moderate sau accentuate precum rușine, tristețe, teamă, sentiment de abandon, furie.
Totodată, studiul arată că între 20 și 30% dintre copiii care revin în România prezintă un risc semnificativ sau major de a dezvolta o anumită tulburare specifică din sfera prosocială: dificultăți emoționale, comportamentale, de atenție sau relaționale.
Visul italian s-a terminat, plecăm! „După 12 ani de trudă sunt constrâns să urc în trenul spre România”
Asociația Alternative Sociale a elaborat o serie de recomandări pentru părinții aflați, împreună cu copiii lor, la muncă în străinătate, care decid să revină cu familia în România. Specialiștii Alternative Sociale recomandă părinților să pregătească copilul cu privire la remigrație, să îl consulte la revenirea în România și să îi explice acestuia motivele care au condus la decizia de remigrație, fără a-i induce sentimente de vinovăție legate de eșecul migrației.
În cazul copilului care a petrecut mai mult de trei ani în străinătate, părinții vor aloca mai mult timp dialogului cu acesta, deoarece este posibil ca el să fi dezvoltat legături de atașament mai profunde față de persoane (prieteni, profesori, colegi) și obișnuințe (viața cotidiană, hobby-uri, condiții de locuit etc.) din țara de emigrație. Părintele va asculta argumentele și dorința copilului de a se reîntoarce și va identifica, împreună cu acesta, soluții pentru a păstra legătura cu prietenii și a menține obișnuințele avute în străinătate.
