Sorin Cehan
[email protected]
Pe 29 mai, ultima duminică a lunii, s-a sărbătorit Ziua Românilor de Pretutindeni. Începând de anul trecut, această zi e laică, nu se mai suprapune cu Sfântul Andrei, Ocrotitorul României, sărbătoare bisericească naţională care se prăznuieşte în 30 noiembrie.
Stratagema de a o suprapune cu o zi însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc îi dădea zilei o importanţă aparte. Acum ziua ne apare în toată inutilitatea ei dăunătoare.
Aş vrea să cunosc un singur român din milioanele care au plecat în străinătate care să fi simţit nevoie unei zile a „românilor de pretutindeni”, oribila sintagmă cu care sunt marcaţi românii care trăiesc în afara ţării.
O zi în care discursurile transmise pe toate canalele l-ar face invidios pe Ceauşescu sau pe şeful secţiei de propagandă a PCR. Vorbe goale şi umflate, încărcate de un patriotism găunos şi în afara timpurilor noastre.
Iată, de exemplu, ce spune preşedintele României:
«Îmi doresc mai mult decât oricând să ne exprimăm dragostea de țară, fiind mai buni, mai responsabili, făcând lucrurile mai temeinic, având mai mare grijă unii de alţii, pentru ca România noastră să devină puternică, prosperă, un loc în care să vă întoarceți cu drag și cu speranță.».
Dulcegărie greţoasă, după care îţi vine să strigi „Jos Ceauşescu”. Cu siguranţă preşedintele nu îşi face singur discursurile, aşa că sfatul este să concedieze rapid reptila dăunătoare care îi dă să pronunţe asemenea enormităţi. Chiar dacă nu îl interesează foarte mult românii din străinătate, votul următor fiind foarte îndepărtat, preşedintele ar putea să spună lucruri mai umane.
Un dubiu am referitor la discursurile ministrului Diasporei, Dan Stoenescu: mi-e teamă că şi le scrie singur, având în vedere lipsa acută de personal din Departament. Iată ce ne spune Dan Stoenescu, un discurs parcă decupat din luările de cuvânt la Congresul al XIII-lea:
„Fiecare dintre noi este un ambasador al României și avem foarte multe exemple de români care ne fac cinste în lume. Cultura, istoria, limba română, simbolurile naționale, tradițiile autentice ale poporului nostru rămân valorile fundamentale ce ne unesc, indiferent de continentul pe care ne aflăm. Doresc să încurajez, pe această cale, implicarea și susținerea românilor de pretutindeni, astfel încât să valorificăm experiența acestora, potențialul lor economic și creativ.” (Aplauze şi urale puternice, prelungite; se scandează îndelung: „Ceauşescu – România, stima noastră şi mîndria!” – n.n.).
Rupţi de realitate nu e singurul defect. Aceste discursuri de lemn înjosesc limba română şi jignesc inteligenţa.
Chiar dacă asociaţii din diaspora transformate în agenţii de impresariat artistic au organizat iarăşi etape din „Cântarea României”, această zi este una care dezbină prin definiţie. Ziua Românilor de Pretutindeni se vrea o sărbătoare NUMAI a românilor din diaspora, marcând astfel statutul lor de români diferiţi de cei de acasă. Dacă tot susţin, fără convingere, că este o zi a tuturor românilor, atunci ar fi trebuit să se numească doar „Ziua românilor” şi să se ia act că există o singură zi a tuturor românilor, şi anume 1 Decembrie. Restul este zgură toxică.
Citește și:
Marea Repatriere a diasporei a început, dar în… linişte
PRECONGRES, cuvântul inventat de deputaţii din Comisia pentru diaspora pentru a masca o ticăloşie
Care tehnocrat? Ministrul diasporei, un politruc plimbăreț și bisericos
