O adevărată reţea formată din controlori şi şefi de tren, revizori şi inspectori CFR, suspectaţi de luare de mită, a fost devoalată de procurori. Aflaţi sub filaj de mai bine de un an de zile, „naşii” de tren au fost filmaţi de procurorii sub acoperire cum luau şpagă de la pasagerii CFR care nu îşi cumpărau bilet. Peste 200 de persoane au fost reţinute în acest dosar, iar cercetările continuă fiind vorba de o reţea piramidală: sumele de bani „culese” din trenuri ajungeau până la directori de Regionale CFR. Din cauza controlorilor şpăgari, statul român este prejudiciat cu 100 de milioane de euro pe an, consideră fostul ministru al Transporturilor, Anca Boagiu.
După ce vameşii corupţi au fost luaţi pe sus de mascaţi anul trecut, a venit rândul controlorilor CFR să dea socoteală în faţa legii. Peste 200 de persoane, angajaţi ai CFR Călători, au fost arestaţi şi duşi la sediul DIICOT Braşov.
Şpaga mergea de la controlori de tren până la directori de Regionale, iar sumele adunate zi de zi de „naşi” erau fabuloase: 100.000 de euro. În acelaşi timp, prejudiciul cauzat de fraudele de la Căile Ferate costau statul român până la 100 de milioane de euro anual.
La Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov au fost audiaţi angajaţii regionalei CFR Braşov, dar şi din Bucureşti, Cluj şi Suceava. Printre cei audiaţi s-a aflat şi directorul CFR Călători Braşov, Ion Stegaru. „S-au luat măsuri, am văzut şi eu în presă, împotriva unor scheme de corupţie care am văzut că există de foarte mult timp, nu pot decât să spun că e foarte bine. Aceste sisteme de corupţie există în foarte multe instituţii publice şi înc-o dată spun, foarte bine. Păcat că aşa târziu. E ca la o boală, cu cât se trata mai repede, cu atât era mai uşor”, a declarat joi, 25 octombrie, Victor Ponta.
Cum funcţiona mafia de pe trenuri
Oricât de mică era suma, angajaţii ştiau că o parte din bani merge către superiori. Trei persoane erau în vârful piramidei şpăgii, spun procurorii. Este vorba despre inspectorii revizori Valentin Cioncan, Gheorghe Cazacu şi Florin Trişcă.
Transferul banilor se făcea în toaletele trenurilor, iar mai departe, la Bucureşti, mita era „spălată” la chioşcurile deschise pe peroane pe numele rudelor lor. Membrii reţelei veneau la aceste chioşcuri şi cumpărau produse la suprapreţ, folosind banii din şpăgi.
Revizorii care au fost identificaţi ca şefi ai reţelei de colectare aveau acces la planurile de control. Ei îi avertizau pe şefii de tren care, la rândul lor, îi avertizau pe controlori că urmează să fie verificaţi într-o anumită perioadă.
Ce preţuri impuneau „naşii”
Valoarea mitei pentru controlorii CFR era strâns legată de preţul călătoriei. Aceasta costa cam la o treime din costul unui bilet. De la câţiva lei pentru o călătorie cu personalul în jurul Bucureştiului, la câteva sute de lei pentru un drum cu trenul de-a lungul ţării.
Una dintre rutele cele mai râvnite de naşi este Bucureşti-Craiova. Pe acest traseu, la o singură cursă pe un InterRegio (Accelerat), controlorii scot aproape un salariu. Calculul este simplu: trenul transportă, în medie, 300 de călători. Dintre aceştia, conform oficialilor CFR, o treime nu îşi cumpără bilet, care costă aproape 60 de lei. „Naşul” percepe însă un „tarif” la 30-40% din preţul tichetului. Calculul arată că se strâng aproximativ 3.000 de lei. Din aceşti bani, controlorul păstrează 30%, adică 900 de lei. Restul, de 2.100 reprezintă norma care trebuie îndeplinită pentru revizor şi ceilalţi şefi. Aşa se face că cei doi controlori şi şeful de tren obţin, fiecare, câte 300 de lei pe cursă. Însă, pe tură o echipă face două curse, ceea ce înseamnă 600 de lei pe zi de fiecare controlor. Practic în trei zile de muncă, un controlor obţine un salariu lunar, 1.800 de lei.
