România a rămas fără suficientă forţă de muncă disponibilă după ce în ultimii ani au plecat la muncă în străinătate peste 2,4 milioane de români apţi de muncă, pentru a câştiga salarii de 5 ori mai mari sau pentru că nu îşi găseau un loc de muncă în oraşul sau în satul în care locuiau. Cu un salariu mediu de 460 de euro pe lună, în România există aproape cele mai mici salarii din Uniunea Europeană (doar în Bulgaria salariile sunt mai mici), de aceea şansele de atragere a forţei de muncă din alte state ale UE sunt limitate.
În aceste condiţii, deficitul de forţă de muncă disponibilă se adaugă, pe lângă infrastructura deficitară, pe lista factorilor care împiedică atragerea de noi investiţii. În 2008, străinii au investit peste 9 miliarde de euro în economia locală, însă din 2009 încoace investiţiile străine s-au menţinut la un nivel foarte scăzut, ajungând anul trecut la doar 3 miliarde de euro. România nu reuşeşte să devină o ţară atractivă pentru noi investiţii străine masive, iar recent ţara noastră a pierdut în favoarea Poloniei investiţia de 500 de milioane de euro a Daimler, care voia ca un camion să ajungă în maxim 17 ore de la fabrică la uzina din Bremen (Germania), lucru imposibil cu infrastructura noastră.
Companiile din vestul şi din centrul ţării se confruntă cu un deficit acut de personal, mai ales în sectorul industriei.
În prezent, un muncitor care câştigă 300- 400 de euro (1.350 – 1.800 de lei net) într-o fabrică din Timişoara sau din Arad, de exemplu, primeşte un salariu net de 1500 – 1.700 de euro net dacă pleacă pe o poziţie similară în alte state europene, astfel că angajatorii se confruntă cu o fluctuaţie mare de personal, întrucât nu pot combate ofertele salariale primite de angajaţii lor venite de la companii din străinătate.
Întrebat, în cadrul emisiunii online de business ZF Live, pentru ce nivel salarial ar rămâne oamenii în ţară, Marius Ciucă, administratorul Asociaţiei Job în Sibiu, care ajută persoanele fără un loc de muncă să îşi găsească de lucru, a spus:
„În Sibiu, probabil că 2.500 lei net pentru o persoană singură, fără familie, care nu este specialist, ar fi nivelul acceptabil de salariu ca cineva să nu se gândească să plece. Pentru un specialist, probabil că nivelul ar fi de 3.000 de lei net minim pe lună.
În prezent, România are aproape cel mai mic salariu minim din Europa (205 euro), salariu câştigat de o treime din cei 4,5 mili¬oane de angajaţi din România. De asemenea, cu un salariu mediu de sub 2.100 de lei net pe lună (460 de euro), un angajat din România câştigă de cinci ori mai puţin, în medie, decât media plătită la nivelul UE.
Există două lucruri care pun presiune pe piaţa forţei de muncă: este vorba în primul rând de un deficit al talentelor, un deficit care a ajuns să fie şi cantitativ, iar apoi despre presiunea salariilor, a spus Corina Gonteanu, manager marketing si comunicare în cadrul furnizorului de soluţii privind forţa de muncă ManpowerGroup.
„O parte din acest deficit cantitativ este legat de perspectivele economice. Centrul ţării, conform studiului nostru privind perspectivele angajării de forţă de muncă, a avut previziuni pozitive de angajare foarte multe trimestre consecutiv. De la trimestru la trimestru, din ce în ce mai mulţi angajatori vor să facă angajări şi, ca atare, creşte concurenţa. Există o presiune asupra salariilor care este legată şi de presiunea pe care o resimt companiile asupra costurilor. Multe companii care au venit în România au venit datorită avantajului competitiv care derivă din costul cu forţa de muncă, iar acum, pe măsură ce timpul trece, ecartul acesta se micşorează“, a mai spus Corina Gonteanu. Ea a mai precizat că, în acest moment, cel mai mare deficit pe piaţa muncii este în zona de vest, unde probleme sunt în toate sectoarele, dar cu precădere în zona producţiei, fie că vorbim de industria auto sau de alte sectoare de producţie.
„Zona de nord-vest este următoarea zonă care se va confrunta cu un deficit. Semnale sunt deja, pentru că începe să se extindă arealul de recrutare. Angajatorii încep să caute oameni aflaţi la 60 – 80 de kilometri distanţă, încep să deschidă rute de transport pentru ei, program flexibil de lucru. Există locuri şi pentru studenţi, dar proiectele acestea nu sunt neapărat foarte atractive”, a mai spus Corina Gonteanu.
La rândul său, Marius Ciucă a precizat că piaţa muncii din Sibiu este foarte dinamică, la fel ca cea din Arad şi din Timişoara, pentru că s-a dezvoltat foarte mult zona industrială şi există multe fabrici de componente auto.
„Practic, toate aceste companii sunt în război acum. Ele concurează cu companiile din oraş, dar şi cu companiile din zonă (Transilvania -n. red.), iar apoi concurează cu Londra sau Frankfurt, pentru că acum, în trei ore, cu avionul, ajungi la Londra. De asemenea, sunt angajaţi care pleacă din companiile din Sibiu şi merg să lucreze la alte companii din oraş pentru o sumă simbolică în plus la salariu, de 50 de lei, sau pentru nişte beneficii în plus”, a mai spus Marius Ciucă. Întrebat de ce nu cresc salariile în Sibiu deşi există concurenţă pe candidaţi, el a precizat că firmele pun foarte mare accentul pe reducerea de costuri.
„De exemplu, un supermarket are nevoie de 25 de angajaţi ca să funcţioneze normal, dar şeful de magazin va face tot ce-i stă în putinţă ca să dovedească conducerii că el se poate descurca cu 20 de angajaţi şi atunci începe să-i forţeze pe aceştia prin ore suplimentare şi prin alte sarcini în plus, până când aceştia încep să cedeze”, a mai spus Marius Ciucă.
Citește și:
Iată care sunt salariile oferite românilor în Europa
Cum ești taxat în țară, dacă nu ai anunțat Fiscul român că te-ai mutat în Italia
ADIO Italia!!! 470.000 de pensionari italieni au emigrat
