Situaţie îngrijorătoare în mediul rural. Peste un sfert dintre copiii din România trăiesc într-o familie aflată sub pragul naţional al sărăciei. De aceea, sunt nevoiţi să muncească în gospodărie de la vârste fragede, iar lipsa hranei este la ordinea zilei. În plus, educaţia precară face ca micuţii să nu fie trataţi medical corespunzător.
Zece la sută dintre copiii din mediul rural spun că uneori se culcă flămânzi, iar un sfert declară că sunt obosiţi din cauza faptului că au fost nevoiţi să muncească în gospodărie înainte sau după terminarea programului de şcoală, rezultă dintr-un studiu prezentat de World Vision România. Acelaşi studiu arată că foarte puţini dintre copiii care locuiesc la ţară au un grad ridicat de confort psihologic şi de fericire. De asemenea, micuţii nu sunt duşi la medic pentru controale periodice, iar atunci când sunt bolnavi sunt trataţi cu leacuri băbeşti.
Sărăcia familiilor
Studiul “Bunăstarea copilului din mediul rural” arată că problemele care ţin de structura demografică şi de gradul de pregătire sunt serioase şi riscă să limiteze potenţialul de dezvoltare şi pe viitor. Astfel, în mediul rural, numărul copiilor este de doar 2,1 pe familie, astfel că, şi fără a ţine cont de efectul migraţiei, multe dintre satele româneşti sunt într-un proces de îmbătrânire şi depopulare. Studiul arată că aproximativ 12 la sută dintre gospodăriile din mediul rural nu au nicio sursă de venit în afara alocaţiilor pentru copii, ceea ce face ca pentru un număr ridicat de copii, familiile să facă eforturi majore în acoperirea unor nevoi de bază. Astfel, unul din zece copii intervievaţ i declară că frecvent nu a avut hrană suficientă, un sfert afirmă că sunt obosiţi din cauza faptului că au trebuit să muncească în gospodărie înainte sau după terminarea programului de şcoală, iar cei mai mulţi spun că au lipsit de la şcoală pentru că au trebuit să lucreze.
Emigrarea părinţilor
Din cauza sărăciei, părinţii decide să plece la muncă în străinătate, iar durata medie a plecării unui membru de familie în străinătate este de 16 luni, jumătate dintre plecări având o durată mai mare de un an, iar un sfert depăşesc doi ani. “În 15 la sută din cazuri sunt plecaţi ambii părinţi, mamele sunt plecate în procent de 79 la sută, faţă de 21 la sută taţi. Indicatorii referitori la acoperirea nevoilor de bază, sănătate, educaţie, dar şi confortul psihologic sunt influenţaţi uşor pozitiv de plecarea unuia sau a ambilor părinţi din familie. Accesul la resurse materiale obţinute prin plecarea părinţilor în străinătate plasează copiii în categoria familiilor mai înstărite, cu toate consecinţele care decurg de aici”, arată autorii studiului. Specialiştii nu exclud posibilitatea ca efectele de durată să fie preponderent negative sau caurmările să fie nefaste, în special atunci când sunt plecaţi ambii părinţi.
Trataţi băbeşte
Două treimi dintre părinţi nu îşi duc copiii la medic nici atunci când sunt bolnavi. Leacurile băbeşti sau medicamentele pe care le au părinţii prin casă sunt tratamentul aplicat micuţilor. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile unui studiu realizat în peste 260 de sate din toată ţara. Din studiul World Vision România reiese faptul că peste 60 la sută din părinţii din mediul rural nu îşi duc copiii la medic când sunt bolnavi, ci îi tratează acasă. Cei care însă fac acest lucru,nu au încredere în medicii de la ei din sat şi încearcă să ajungă prin orice mod la un doctor de la oraş. Părinţii recunosc că apelează la medic pentru copiii lor doar în cazul urgenţelor. Oamenii spun că micuţilor li se fac analize medicale doar când sunt bolnavi.
În România se nasc tot mai puţini copii, e lucru ştiut. Scăderea numărului de naşteri n-a fost însă uniformă în ultimele decenii. În 1930, primul an pentru care Institutul Naţional de Statistică oferă date, s-au născut 482.084 de copii. Treptat, numărul nou-născuţilor avea să scadă. în 1960, comunismul nu reuşise să-i convingă pe români să-şi mărească familiile: sau înregistrat atunci 352.241 de naşteri.
Descreşterea avea să fie şi mai mare în anii următori: în 1963 numărul acestora avea să scadă sub 300.000, iar trei ani mai târziu – până la 273.678. Celebrul decret 770 din 1966 a creat aglomeraţie în maternităţi: numărul naşterilor s-a dublat, ajungând la 527.764.
Deşi nu se va mai atinge această cotă în anii următori, cifrele aveau să se menţină sus. Ruptura avea să se producă chiar în primul an de tranziţie: în 1990 au fost 314.746 de naşteri, cu peste 500.000 sub cele din anul precedent. Natalitatea s-a stabilizat în jurul a 235.000, între 1995 şi 2000.
Numărul minim a fost înregistrat în 2002: 210.539 de naşteri. Anul 2009, primul în care se vede criza în România, deţine recordul anilor 2000, cu 222.388 de naşteri. În 2011 a fost înregistrat un nou record negativ: 195.000 de nou-născuţi.
