„Suferinţa mea pentru lipsa mamei mi-a marcat toată copilăria, chiar dacă ea mi-a asigurat un trai decent”- a povestit o adolescentă de 17 ani, care şi-a petrecut copilăria cu bunicii, în timp ce mama era la muncă în Italia.
Mărturia tinerei, împreună cu altele asemănătoare, a fost culeasă de mediatorii culturali care au lucrat în cadrul proiectului ProChild, desfăşurat în România şi Italia. „Nimeni nu poate creşte singur”- iată sloganul proiectului, ale cărui concluzii vor fi prezentate la Roma pe 1 octombrie. Printre organizatori se numără şi Asociaţia Spirit Românesc, care ne-a trimis câteva din datele care vor fi prezentate la conferinţă.
În Romania, numărul copiilor abandonaţi de părinţi, precum şi a celor la risc de abandon, este deosebit de mare. Cauza abandonului în general este sărăcia, inadecvarea, teama înfruntării noului rol de părinte, de multe ori monoparental, cât şi din convingerea că un orfelinat poate oferi o viaţă mai bună fiului său.La acest fenomen se adaugă cel mai recent fenomen, denumit "orfani albi”, acest termen însemnând copiii lăsaţi de părinţii lor acasă pentru a emigra în căutare de locuri de muncă în străinătate în speranţa de a îmbunătăţii condiţiile de viaţă ale familiei lor.
În Italia, un sfert din populaţia migranţilor este formată dinimigranţii români, cea mai mare partedin aceştia având un loc de muncă stabil. În ciuda acestui fapt, în ultimii ani comportamentul discriminatoriu împotriva întregii comunităţi de români, fie ei romi sau nu, a crescut în mod exponenţial, fiind una dintre cele trei ţări cu cel mai mare grad de discriminare din Italia.
Conferinţa Pro Child la Roma
Făcând aceste premize, se poate înţelege cauza necesităţii unui Proiect ca acesta cât şi importanţa sprjinului şi a cofinanţării Comisiei Europene, fără de care, nu s-ar fi putut realiza. Pe aceasă cale, mulţumim şi sprijinului oferit de către Asociaţia Hogar.
Acest proiect a fost pus în practică în data de 10 ianuarie 2011 şi va continua până pe 11 noiembrie 2012, dată în care vor fi duse la bun sfârşit toate activităţile prevăzute.
Scopul general al proiectului Pro Child, având ca slogan "Nimeni nu poate creşte singur", este de a promova şi a susţine dreptul copiilor şi adolescenţilor de a creşte în interiorul propriilor familii şi de a fi integraţi pe deplin în comunităţile locale. Domeniile de intervenţie din punct de vedere geografic, sunt: Milano (Asociatia BIR –„Bambini in Romania” Onlus – lider al Proiectului), Roma (Asociaţia Spirit Românesc – partener), Braşov şi Râmnicu Vâlcea (IPI – Asociaţia Inimă pentru inimă – partener); Asociaţia Interculturando este responsabila formării iar Asociaţia Inter Futura-Intercampus este partener susţinător. Atât individual cât şi împreună, BIR şi partenerii au experienţe semnificative în promovarea unor abordări care implică atât diferite grupuri sociale cât şi dialogul multicultural în sprijinul copiilor şi adolescenţilor cu risc de abandon sau neglijenţă. Obiectivul central al acestui proiect sunt copiii şi tinerii români, de etnie romă sau nu, abandonaţi în România dar şi cei care sunt la risc de abandon sau neglijenţă în România şi în Italia. Primul obiectiv al proiectului a fost acela de a sensibiliza pe tema drepturilor şi nevoilor copiilor – victime ale abandonului şi a neglijării, precum şi de a da răspunsuri posibile la aceste probleme. Am acţionat atât pentru beneficiari şi familiile lor, cât şi în şcoli şi pe teritoriu cu activităţi de informare şi sensibilizare pentru părinţi, studenţi, şi în general pentru comunităţile publice şi locale, având ca scop contrastarea intoleranţei, în special intoleranţei către familiile de imigranţi.
Schimbul de experienţă dintre persoanele de competenţă care lucrează atât în protecţia copiilor şi adolescenţilor abandonaţi sau neglijaţi cât şi în câmpul incluziunii sociale, are ca scop o ulterioară contribuţie la creşterea gradului de conştientizare a acestor probleme.
Activităţile desfăşurate până în acest moment au fost numeroase: primul pas a fost de a pune bazele pentru o implementare solidă şi eficientă a proiectului în timp util, după care s-a început campania de sensibilizare şi vizibilitate. Unul din punctele de forţă al proiectului a fost mobilizarea unui număr mare de voluntari recrutaţi şi formaţi, care vor mărturisi valorile de solidaritate şi de auto-ajutor (aceste activităţi au fost realizate la Milano şi la Rm. Vâlcea). În afară de activităţile de sensibilizare îndreptate către tineri şi realizate de către tinerii special instruiţi în materie, la Roma, în cadrul cursului „Mediator social de comunitate”, a fost formată o nouă categorie de mediatori, respectiv mediatori sociali ai comunităţii, cu intenţia de a încuraja promovarea drepturilor copilului, dar şi de a identifica cazurile extrem de vulnerabile care necesitau acţiuni de intervenţie specifică.
Mediatorii, prin intermediul workshop-urilor (laboratoarelor), au pus în practică cunoştinţele dobândite în cadrul acestui curs. Au fost organizate 134 workshop-uri la care au participat peste 2700 de persoane din care peste 2000 au fost români care locuiesc pe teritoriul italian. Coordinatoarea laboratoarelor, Dna Mihaela Ionică, în relatarea finală, scrie: „Nu a fost uşor să convingem comunitatea românească să participe, dar pot afirma cu mare satisfacţie că odată ce au partecipat ne-au mulţumit şi ne-au ajutat în găsirea sălilor şi a invitaţilor (aducând alţi conaţionali). Am fost impresionaţi că la workshop-uri au venit şi persoane de alte naţionalităţi şi operatori italieni care lucrează în domeniul social. Comentarii din cadrul laboratoarelor:
– Un tată: „Fetiţa mea este împreună cu soţia în România. Chiar dacă vorbesc cu ea în fiecare săptămână, când m-am întors acasă, după un an de absenţă, eram ca doi străini. Nu reuşeam să ne înţelegem”.
În perioada mai-decembrie 2011, echipa de cercetare a asociaţiei Spirit Românesc a lucrat împreună cu echipa de cercetare din România, Inima for Inima (IPI), pentru a împărtăşi abordarea teoretică şi metodologică a cercetării cu scopul de a elabora un studiu comparat cu România. La Roma, după o atentă cartografiere pentru identificarea zonelor de intervenţie în cadrul acestei cercetări conduse de către sociologul Simonetta Bormioli, au fost evidenţiate cerinţele şi nevoile familiilor vulnerabile de români (romi şi nu) şi au fost identificate 150 de familii cu minori la risc de abandon şi/sau de neglijenţă. În ceea ce priveşte rezultatul acestei cercetări, referindu-ne exclusiv la copiii lăsaţi pentru o perioadă de timp în România datorită faptului că unul sau ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate iar minorii sunt încredinţaţi bunicilor, unchilor sau vecinilor,în momentul de reîntregire a familiei, cu greu reuşesc să stabilească un echilibru familiar. Unul dintre obiectivele noastre a fost şi acela de a reconstrui raportul familiar între părinte şi copil, iar pentru a putea face acest lucru, o echipă formată dintr-un psiholog (Concetta Riciardi), un psiho-terapeut (Fabio Grimaldi) şi un asistent social (Pamela David) a oferit susţinere psihologica şi a însoţit aceste familii vulnerabile pe drumul spre recuperarea unui raport familiar sănătos.
