La șase luni după ce coronavirusul a lovit Bergamo, epicentrul Covid-19 din Italia, aproape jumătate dintre cei care au supravieţuit infecţiei nu și-au revenit și încă se confruntă cu o varietate de probleme, potrivit The Washington Post.
Un specialist în boli infecțioase, care a participat la un studiu al efectelor pe termen lung ale COVID-19, a declarat pentru The Post: „aproape jumătate dintre pacienți spun nu” atunci când a fost întrebat dacă au fost vindecați.
Iadul din Bergamo
Bergamo a fost urmărită îndeaproape de mass-media internațională încă de la începutul anului, când camioanele armatei făceau coloane lungi pentru a duce cadavrele celor care nu au rezistat virusului către morgă în afara regiunii. Un film îngrozitor care părea că nu se mai termină.
Mii de oameni au murit răpuși de infecția cu coronavirus la Bergamo şi multe alte mii de oameni s-au îmbolnăvit și au supraviețuit bolii, unii dintre ei după zile sau săptămâni de spitalizare.
Un studiul al efectelor pe termen lung a fost lansat la începutul lunii mai și se bazează pe dovezile adunate de la foști pacienți care vin la controale periodice și discută cum au fost viețile lor de când s-au îmbolnăvit. Li se iau sânge, li se examinează inima, fac radiografii pulmonare.
Oamenii care au supraviețuit virusului au acum teste negative. În mod clar, patogenul a dispărut din organism. „Dar noi îi întrebăm: «Vă simțiți vindecați?» Și aproape jumătate din pacienți spun că nu”, povesteşte Serena Venturelli, specialistă în boli infecțioase.
Efecte asupra întregului organism
Medicii din Bergamo spun că boala poate avea în mod evident efecte asupra întregului organism, dar lasă sechele în mod diferit, de la pacient la pacient.
Din primele 750 de persoane care au fost examinate, aproximativ 30% au avut dificultăți de respirație și cicatrici pulmonare, iar alți 30% au avut probleme de coagulare și inflamație a sângelui.
În afară de aceste simptome, ceva mai comune, mai mulți medici spun că mulți pacienți se confruntă cu o serie de probleme diferite: dureri la picior, furnicături în extremități, pierderea părului, depresie, oboseală puternică.
Recuperarea poate să fie simplă pentru unii
și brutală pentru alții
“Cum vă simțiți?”. Doctorul vorbește cu o femeie de 54 de ani care încă nu poate să urce un rând de scări fără să-și tragă sufletul. “Mă simt ca și cum aș avea 84 de ani”, spune aceasta.
Giuseppe Vavassori, un pacient în vârstă de 65 de ani, se confruntă cu pierderi de memorie pe termen scurt și trăiește acum cu o mulțime de notițe, pentru a fi capabil să-și coordoneze afacerea – un salon de pompe funebre. Un RMN a detectat o serie de leziuni mici pe creier. Un alt fost pacient, Guido Padoa, de 61 de ani, și-a revenit destul de mult încât să poată pleca în concediu vara aceasta.
Dar doarme cu patru ore mai mult pe noapte și câteodată adoarme dintr-odată în mijlocul zilei, cu capul pe tastatura computerului. Unii pacienți se descurcau singuri înaintea bolii, dar acum sunt slăbiți încât au nevoie de ajutorul rudelor pentru a ajunge la doctor. Unii folosesc scaune cu rotile.
Dar alți foști pacienți, care au trecut prin ce era mai rău – ventilație mecanică, intubare -, sunt acum foarte bine. Medicii observă tocmai acest lucru. Unul dintre misterele virusului este acela că recuperarea poate să fie simplă pentru unii și brutală pentru alții.
Medicii vor să afle care sunt efectele pe termen lung
Studiul din Bergamo este doar unul dintre cele care încearcă să analizeze efectele pe termen lung ale bolii asupra organismului. Un studiu din Germania, care a analizat situația a 100 de pacienți, a aflat că 80% dintre aceștia avea probleme cardiace la câteva luni după infecție.
Alte studii sunt acum în derulare pentru a analiza situația unui subgrup de oameni vindecați, care nu au fost niciodată spitalizați, dar care au acum oboseală și alte simptome, la câteva luni după boală. Totuși, medicii din Bergamo văd motive de optimism.
Ei spun că problemele respiratorii ale pacienților par să se rezolve, foarte încet, chiar dacă cicatricile pulmonare par a fi permanente. Niciunul dintre pacienți nu mai are febră. Pentru pacienții care au reușit să își reia viețile, cu o oarecare normalitate, ultima barieră este trauma psihologică – amintirea vie a momentelor petrecute în spital, unde oamenii mureau în stânga și-n dreapta și nimeni nu știa ce ți se poate întâmpla în viitorul apropiat, scrie Libertatea.
