Să-mi spuneţi sincer: cine din voi ar fi în stare să scoată cu inimă uşoară 3500 de euro din buzunar şi să facă o călătorie în India? E clar, foarte puţini, mai degrabă nimeni. Şi am să vă spun de ce.
Vă împiedică bunul simţ, cuminţenia aia mic-burgheză cu dorinţa ei de a economisi, de a pune banii deoparte, pentru casă, pentru maşină, bani albi pentru zile negre. Dar mai ales vă împiedică faptul că nu aveţi pasiuni răvăşitoare, că nu vă atrage mistica. Mistica! Senzitivii! India! Ce îmbietor sună!
Pe Rodica Negru însă, o moldoveancă de vreo 40 de ani din Roma, mistica o atrage cu forţa unui magnet. Irezistibil, din tinereţe. A citit zeci de kilograme de literatură despre puteri miraculoase, energie pozitivă şi negativă, linii deschise de comunicare cu divinităţile cosmice, telepatie, telekinesis, medium, guru, karma şi alte fantastlâcuri în care noi, oamenii obişnuiţi, nu credem.
A urmărit emisiunile despre senzitivi şi bătăliile lor televizate, cele mai ales de la televiziunile ruseşti…
Ce câştigă, din toată pasiunea ei, Rodica? E o întrebare absurdă, pentru că Rodica îşi satisface pasiunea pur şi simplu, ceea ce o face fericită. Iar în rest… pierde. Bani pentru călătorii la Moscova, ca să-şi cunoască Învăţătorul, pe marele Vladimir Muranov, propovăduitor al unei înţelepciuni exoterice şi interpret de mantra în limba sanscrită. Bani pentru călătoria în India, pe urmele înţelepţilor Orientului. Şi pierderile, după cum prevestesc înţelepţii, vor continua şi în viitor.
Rodica s-a întors din India cu câteva zile în urmă. Înainte de plecare, deoarece o cunosc, am implorat-o pe toţi dumnezeii să renunţe la aventură. Am speriat-o cu eventuale pericole la pândă. I-am zugrăvit ce ar putea ea să-şi cumpere cu banii pe care îi arunca în praful Indiei: şiruri lungi de peştoaice grase la cuptor cu felii de cartof şi rozmarin, butoaie de Nero d’Avola şi Falanghina, haine Armani şi pantofi Gucci…
Dar cumpără vreo trei hectare de pământ în Moldova! Pune-i la bancă! Du-te şi te distrează în cluburi de noapte la urma urmei! Mai mare folos ai să ai decât de la vacile şi mizeria de pe străzile Indiei…
Nu. Rodica Negru a plecat în India. A zburat mai întâi la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, unde s-a întâlnit cu grupul lui Vladimir Muranov care venea de la Moscova. Au luat apoi toţi avionul spre Bangalor. Ajunşi pe solul sacru al Indiei, pelegrinii noştri au luat calea spre Puttaparthi, oraşul celebrului înţelept Sathya Sai Baba.
La Puttaparthi, în ashram, adică în templul Învăţătorului, se zice că totul e pătruns de o vibraţie de iubire universală, iar omul se simte divin, pentru că Sai Baba, mort deja de câţiva ani, este el însuşi Dumnezeu, iar spiritul său pluteşte prin aer şi se atinge de toţi.
Sai Baba îi primeşte cu braţele larg deschise pe oamenii de orice religie, cultul său fiind sincretic, e asemănător cu creştinismul, dar împrumută câte ceva ceva de la mai multe religii, dar mai ales de la induism. Datorită lui Sai Baba, Puttaparthi a devenit un oraş celebru în toată lumea, ţintă de pelerinaj mondial, iar Sai Baba însuşi a făcut o sumedenie de opere de binefacere, a creat spitale şi locuri de muncă.
Şi deci, Rodica, care au fost revelaţiile tale spirituale?
«În India mi-a plăcut absolut totul. Şi lecţiile-seminare, şi excursiile pe care le-am făcut, şi natura, şi mâncarea. »
Grupul acesta al lui Muranov, din care făceai tu parte, pe cine mai avea în componenţă?
«Cinci persoane din membrii grupului erau ucenicii lui Muranov. Apoi erau curioşi alde mine. Era o femeie care venise tocmai de la Vladivostok, din Extremul Orient, cheltuise o groază de bani.»
Stai un pic, ucenicii pricep că doreau să devină un fel de guru şi ei, dar ceilalţi ce căutau?
«Păi au venit într-un loc deosebit al Pământului, unde canalele energiei cosmice sunt deschise, unde pluteşte spiritul lui Sai Baba şi unde deci este posibil să te transformi. Unii au venit să se tămăduiască. Muranov însuşi este considerat vraci, tămăduitor. »
Poate că şi tu crezi că dacă te doare ceva, urmează să te duci nu la medicul de familie, ci la vraciul de la Moscova.
«Da, pentru că medicina tradiţională face numai rău. »
Cum vă petreceaţi vremea în India?
«Ne sculam la 4.15 dimineaţa ca să fim la 5.00 în templu. Acolo ascultam slujba şi mantrele care se cântau. Era frumos. Mă simţeam foarte bine. Seminarele cu Muranov le făceam pe acoperişul unei case cu şapte etaje, aşezaţi turceşte pe nişte pernuţe, la lumina lumânărilor. Era totul neobişnuit, natura exotică, vacile de pe străzi, maimuţele care intrau în camera hotelului dacă nu închideai bine fereastra. Am avut şi un ghid indian care ne-a dus prin muzee, ne-a vorbit despre induism şi despre caste.
Am făcut o excursie şi la Goa, unde există o plajă minunată, am făcut baie în ocean, apa era caldă, de 30 de grade, se zbenguiau delfinii. Am văzut o foarte frumoasă cascadă. Eram cazaţi chiar pe ţărm, în nişte căsuţe pe picioare de lemn…»
Într-adevăr, Rodica Negru a făcut o călătorie frumoasă. India e minunată. Am zis lucrul acesta mai ales după ce azi dimineaţă am preparat un ceai nemaipomenit din frunzele de ceai aduse de Rodica din India. Îl sorbeam şi simţeam cum mă pătrund liniile de forţă ale Universului, iar în cap îmi zboară un roi de gânduri mistice. Trăgeam în nări aroma ceaiului şi pronunţam: Buddha Shakyamuni, Nirvana, Navamalika…
Victor Druţă
