Vă trimit o scrisoare de „vorba bună”, pe care am scris-o fiind înfuriată de ceea ce se întâmplă în România, înfuriată de ceea ce fac în momentul de faţă „aleşii noştri” din guvern în guvern şi pe lângă guvern.
Dragii mei aleşi, haiduci ai timpurilor noastre, care luaţi de la săraci şi daţi la bogaţi. Când stăteam ore în şir la coadă (cu speranţa că va fi mai bine) în picioare, nemâncată, însetată, plouată că o curcă şi obosită de drumul de câteva sute de km străbătut până la secţia de vot (una din cele două, pentru circa 50 de mii de români de aici) nu mă gândeam că, odată ajunşi în funcţie, voi, aleşii mei, voi asista (cu tristeţe, amărăciune, durere în suflet, dezamăgire şi încă vreo 400 de cuvinte care să îmi descrie starea) la un adevărat program al circului de ciudăţenii pe care domniile voastre îl dirijează, regizează şi alte verbe care se folosesc în lumea teatrală.
Păi altfel cum să îi spun???
Numai nişte ciudăţenii ar putea împărţi (unora care sunt străini de interesul nostru, de interesul naţional) Marea Neagră pe diviziuni de exploatare a plajelor, a petrolului, a gazului şi a altor bogaţii neştiute de noi.
Numai nişte ciudăţenii ar lasă neinvestigată situaţia ciudată şi suspectă a bebeluşilor morţi şi ar fi mai ocupaţi să apere un post de televiziune ciudat, clădit cu bani ciudaţi, cu prezentatori unul mai ciudat ca celălalt, care difuzează ştiri mai ciudate decât toate ciudăţeniile lumii.
Numai nişte ciudăţenii s-ar fi folosit şi ar fi lăsat în libertate adevăraţii vinovaţi ai tragediei în care şi-au pierdut viaţa copiii noştri frumoşi, deştepţi şi inocenţi.
Numai nişte ciudăţenii ar putea gândi şi promova nişte legi, una mai ciudată ca cealaltă, exemplul legii defăimării…sau mă rog, a toleranţei, lege care îngrădeşte vădit dreptul la liberă exprimare, drept câştigat cu sânge şi moarte de străbunii noştri.
Numai nişte ciudăţenii m-ar pune să muncesc încă 2 ore în plus pe zi, că nu îmi ajungeau alea 98 pe săptămână, ca să pot plăti noi taxe la finanţe şi asigurări (cu toate că le plătesc de 12 ani în ţară care m-a primit cu drag şi mă tratează că pe orice cetăţean al ei, cu respect…în toate…chiar şi în legi care m-au făcut să îmi deschid, de drag şi cu drag, o mică afacere, cinstită, care promovează şi valorizează produsele româneşti!!!).
Numai nişte ciudăţenii ar tăia din drepturile celor care ne apară în întunericul nopţii, pe străzi, la graniţe sau în faţa tunurilor, uitând că poate aceştia, sătui de atâtea nedreptăţi şi sătui de a-i mai apăra (pe ei, pe ciudăţeniile) de fraţii lor care îşi vor înapoi câinii, pădurea şi păşunile, vor întoarce armele împotriva lor, a ciudăţeniilor.
Numai nişte ciudăţenii ne-ar putea împărţi în „românii din ţară” şi „românii din Diaspora”, uitând că de când lumea şi pământul după legea bătrânească, nu poţi despărţi fraţii sau părinţii de copii.
Numai nişte ciudăţenii ar da pe mâna străinilor falnicii noştri stejari care ne-au apărat în toată istoria noastră.
Numai nişte ciudăţenii pot face râuri (către occident, orient şi alte puncte cardinale existente sau inventate de foamea de putere şi bani) din aurul domniţelor noastre, soţiile bunilor şi vrednicilor domnitori care şi-au dat viaţa pentru acest pământ numit ROMÂNIA …sau mă rog…ce a mai rămas din el după atâtea ciopârţeli.
Aşa că, dragii mei aleşi, haiduci ai timpurilor noastre, care luaţi de la săraci şi daţi la bogaţi, NU RENUNŢ !!! Voi merge din nou la vot, voi sta iar la coadă ore în şir (cu speranţa că va fi mai bine), în picioare, nemâncată, însetată, plouată ca o curcă şi obosită de drumul lung pe care îl voi străbate până la secţia de vot dar de data asta nu vă voi mai vota! Mi-am pierdut încrederea în voi şi nu meritaţi să muncesc pentru voi, nişte ciudăţenii ale lumii politice!
Nu meritaţi nici măcar să vă salut dar o voi face pentru că am cei 7 ani de acasă!
Mimi Drăgan, Portugalia
O româncă din Diaspora, dezamăgită de aleşi …ca mulţi alţii!
P.S. Nu v-am defăimat…v-am arătat doar oglinda din sufletul meu, în speranţa că vă veţi vedea ciudăţeniile mai clar!
