Primul cetăţean a suferit o condamnare la Curtea de Casaţie din motive legate de raportul de muncă a unui angajat al firmei pe care o conduce împreună cu soţul. Faptele s-au petrecut în 2003-2005, angajatul era român. Primarul se apără, ca şi cum ar fi nevinovat, deşi a fost condamnat definitiv şi irevocabil.
Montaldo Roero, mică localitate din provincia Cuneo, a rămas fără primar. Prin efectul legii Severino, Michelina Coraglia a fost demisă pentru o condamnare.
Cazul judiciar se referă la fapte care datează din perioada cuprinsă între 2003 şi 2005, după cum explică primarul, citat de „La Stampa”:
«Justiţia ne-a condamnat pe mine şi pe soţul meu pentru un fapt petrecut cu mult timp înainte de intrarea în viaţa politică activă a localităţii mele. Este vorba de fapte petrecute acum mulţi ani, când am decis să ajutăm, angajând, un cetăţean al cărui permis de şedere era expirat, întrucât, la acea vreme, ţara sa nu făcea parte din Uniunea Europeană.
A fost un gest sub semnul solidarităţii umane, o formă de ajutor. Acea formă de bine nu s-a oprit acolo: ajutorul nostru s-a adresat şi soţiei sale, pe atunci bonă în locuinţa noastră. Din păcate, din motive legate de muncă, aceste persoane ne-au denunţat pentru şantaj.
Tribunalul din Alba, ne-a achitat la acea vreme, însă în urma unor recursuri, am ajuns acum la o condamnare confirmată de Curtea de Casaţie. O condamnare care cu adevărat nu cred că respectă realitatea faptelor».
Într-o scrisoare adresată cetăţenilor, livrată din casă în casă, femeia adaugă: «Îmi pare foarte rău şi sunt îndurerată că acest fapt – care nu are nimic de-a face cu activitatea mea de primar – nu-mi permite să-mi închei mandatul».
Acum primăria este condusă de viceprimarul Fulvio Coraglia care, la discreţia prefectului din Cuneo, în aşteptarea viitoarelor alegeri, va putea rămâne sau fi înlocuit de un primar interimar numit de Prefectură.
Luni 8 februarie la ora 19 şedinţa Consiliului Local a început cu luarea la cunoştinţă a sentinţei definitive de condamnare şi cu demiterea primarului.
În 2004 muncitorul de naţionalitate română, care îl acuză pe fostul primar Coraglia, având în vedere expirarea apropiată a permisului de şedere şi totodată expirarea contractului de muncă, cere prelungirea activităţii. Patronii nu au nevoie de un muncitor în acel moment însă la propunerea românului de a-şi plăti contribuţiile, numai să aibă acel loc de muncă, acceptă.
Între timp soţia continuă să lucreze, în regulă, ca bonă, în casa familiei Coraglia. Nu trece multă vreme şi românul nu-şi plăteşte contribuţiile şi denunţă patronii firmei de tâmplărie. Într-un prim moment Tribunalul din Alba o achită pe Coraglia. Sentinţa este respinsă însă în apel, condamnarea fiind apoi confirmată de Curtea de Casaţie.
