Vânzarea locurilor de muncă la negru, mai ales pentru îngrijitoarele de bătrâni (badante), între conaţionalele noastre, este ceva frecvent în Italia. Nu a încercat nimeni în mod serios să stopeze acest fenomen. Mii de femei ajung în Peninsulă, disperate, după ce au lăsat familia în ţară, fără să cunoască limba sau să aibă minime cunoştinţe despre această muncă. În aceste cazuri acceptă orice, mai ales dacă perioada căutării unui loc de muncă este mare.
Se cer sume cuprinse între 300 de euro şi chiar 1200 de euro atunci când se pretinde contravaloarea primelor două salarii. Nu puţine sunt cazurile când, după achitarea aşa-zisei taxe, patronul, de foarte multe ori la înţelegere cu falsele „agenţii de muncă” cu activitate clandestină, concediază persoana care tocmai a plătit taxa.
Este şi cazul unei românce de 38 de ani, Ionelia Carp, originară din Galaţi, care dând crezare unor astfel de persoane a rămas fără bani, fără loc de muncă şi s-a trezit părăsită în gara din Verona. S-a retras la timp din acea situaţie, altfel ar fi muncit gratis o bună perioadă. A fost ajutată în ultima clipă de o româncă, Claudia Zlatov, din Villafranca di Verona, care prin intermediul Facebook a auzit de povestea ei şi a luat-o acasă la ea, iar după câteva zile i-a găsit şi un loc de muncă.
Ionelia Carp (stânga) a fost ajutată de Claudia Zlatov (dreapta) din Villafranca, după ce fusese abandonată în gara din Verona
„Agenţia” românească
Ionelia Carp a venit în Italia în urmă cu opt ani, a lucrat în două locuri, ca baby-sitter şi apoi ca „badante”. După ce şi-a pierdut şi ultimul loc de muncă a încercat norocul pe internet. De acolo a început calvarul ei.
„La ultimul loc de muncă a trebuit să renunţ, murise bătrâna pe care o îngrijisem şi după o scurtă perioadă am plecat acasă. Familia la care lucrasem m-a contactat şi mi-a spus să revin, pentru a lucra la alt bătrân. Am revenit, dar şi acolo a murit bătrânul pe care îl îngrijisem. Am început să caut de lucru pe internet, pe pagina îngrijitoarelor românce din Italia şi am fost contactată de o persoană, care mi-a lăsat două numere de telefon, unde să sun şi unde voi găsi cu sigurantă de lucru.” şi-a început ea povestirea.
„Am luat legătura cu o persoană, care mi-a spus că are un loc de muncă pentru mine, că nu sunt probleme, doar că trebuie să dau 400 de euro taxa. Am ajuns la ei, o familie de români din Verona, într-o zi de vineri. Mi-au spus să stau la ei până luni, când mă vor duce la locul de muncă. Dubii am avut de la început, pentru că prin casa aia era un du-te-vino de persoane. Mi-am zis că nu e mult să aştept două zile.” a continuat ea povestirea.
Nefiind convinsă că noul loc de muncă este sigur, Ionelia Carp a renunţat, dar s-a trezit singură şi fără niciun ajutor în gara din Verona, acolo unde au lăsat-o cei doi români de la „agenţie”.
„Luni dimineaţă am plecat către locul de muncă, dar pe drum am început să-mi dau seama că e o farsă, că sunt în pericol să pierd nişte bani sau chiar să lucrez o perioadă degeaba. Mi s-a spus că voi lucra pe „partita IVA” a celor doi, iar la întrebarea dacă am asigurare medicală sau contract de muncă nu am primit niciun răspuns.
Din contră, bărbatul care conducea a început să înjure şi să vorbească într-un mod foarte vulgar. N-am mai întrebat nimic pentru că mi se făcuse frică. Îmi spunea că dacă nu îmi convine aşa, mă lasă în drum.”
Lăsată în gară
Tactica era foarte simplă: cei 400 de euro ar fi fost încasaţi, apoi românca ar fi fost dusă la un loc de muncă „doar pentru o lună”, riscând să nu fie plătită nici după această perioadă, iar după ea ar fi venit alte persoane, cărora le-ar fi fost încasaţi banii şi apoi concediate.
„La Modena când am ajuns, că acolo era aşa-zisul loc de muncă, am intrat într-un birou, într-o clădire neîngrijită şi m-a preluat un italian. Mi-a cerut referinţe, m-a întrebat despre experienţa mea ca badantă şi apoi mi-a spus că are un loc de muncă doar pentru o lună, iar apoi îmi găseşte altul, că eu sunt cu experienţă şi nu sunt probleme. Evident că, în final, am refuzat. Totul era foarte dubios. Nu vă spun ce frică mi-a fost.”
Românca a fost dusă înapoi la Verona şi lăsată în gară. „Evident că m-au lăsat în drum, după ce refuzasem să devin sclavă şi să dau şi bani. Am stat în gară la Verona, cu valizele după mine, singură şi neajutorată.
Noroc ca am putut intra pe Facebook, de pe telefon, şi am avut norocul să fiu ajutată de o româncă su suflet, Claudia Zlatov, care prin intermediul Coordonamentului Românilor din Italia a luat legătura cu mine, m-a luat la ea acasă şi acum am şi un loc de muncă. Nu pot decât să-i mulţumesc şi să fiu recunoscătoare pentru totdeauna. Noroc că sunt oameni cinstiţi şi cu suflet.”
Semnal de alarmă
Ionelia Carp vrea să tragă un semnal de alarmă pentru româncele care ajung în Italia. „Eu le spun tuturor să se informeze, să ceară cât mai multe detalii despre locul de muncă şi să nu accepte compromisuri care le pot distruge viaţa. Munca la negru e periculoasă şi am auzit deconaţionale care au fost tratate ca nişte animale, neplătite şi batjocorite. Mai bine să renunţe decât să intre în combinaţii cu persoane dubioase, care le cer bani fără să le dea vreo garanţie sau contract de muncă.”
Claudia Zlatov, care cu mare greutate a acceptata să-i fie publicat numele, ne-a declarat că e mulţumită pentru faptul că a aputut ajuta o persoană aflată în dificultate. „Am luat-o acasă, era înspăimântată, disperată. Acesta e doar un caz, dar în Italia sunt foarte multe. Am rugat-o pe Ionelia să îi denunţe pe cei doi, dar mi-a spus că îi este frică.
Mulţumită preotului Mihail Ursachi de la Parohia Ortodoxă din Legnano, Ionelia are şi un loc de muncă, „la fix”, ca „badante”. O poveste tristă cu un final fericit. Dar mă întreb câte femei trec prin asemenea momente fără să aibă un ajutor?”
Andi Rădiu
