in

Afacere cu bani câştigaţi „afară”: Prepeliţe japoneze. „În România există însă concurență neloială”

Mihai Dumitru este unul dintre tinerii care a pornit o mică afacere în România, cu banii câştigaţi „afară”. E un om extrem de deschis, politicos, amabil, îi simţi zâmbetul în voce atunci când vorbeşti cu el la telefon. Îl simpatizezi de la primele cuvinte şi simţi că omul acesta chiar are ce să spună: e bine pregătit, cu adevărat, şi vrea să facă treaba bună.

Nu vreau să-l laud pentru că mi-e prieten, vreau doar să spun tuturor povestea lui: e povestea unui tânăr care ştie ce vrea şi face ceva că să obţină asta. Nu se plânge, nu dă vină pe guvern, nu aşteaptă să vină altul. Tace şi face.

Mai bine îl las pe Mihai să spună, pentru că spune bine.


Numele meu este Dumitru Mihai, sunt din Bucureşti, am 34 ani, de profesie Inginer Zootehnist, căsătorit, tatăl unei fetiţe de 6 ani. Lucrez în Germania, la o firmă unde sunt foarte respectat. Dar am în România şi o mică afacere cu prepeliţe japoneze. De ce în România? Pentru că sunt român şi e firesc să-mi fac ceva acasă! Fac naveta România-Germania, mă împart între cele 2 ţări şi nu-mi pare rău deloc. Îmi place foarte mult.

Ideea creşterii prepeliţelor a venit dintr-o glumă, pentru că această afacere o dezvolt împreună cu fratele meu, Dumitru Alexandru, 29 ani, de profesie medic veterinar. Într-o seară, stând împreună şi uitându-ne pe internet ce să mai facem că să ne mai rotunjim veniturile, ne-a venit ideea de a creşte prepeliţe. Este o afacere simplă, care poate fi pornită cu bani puţini, ideală pentru cei care vor să pornească o afacere. Nu necesită o investiţie inţială mare. O recomand tuturor şi ştiu mulţi români din diaspora interesaţi de creşterea prepelitelor.

Primele ouă

Mai în glumă, mai în serios, a două zi i-am făcut o surpriză, aducând acasă 80 de pui de prepeliţă de 3 săptămâni şi 600 ouă de incubat, precum şi două incubatoare gospodăreşti.

Am început treaba, dar a intervenit şi distracţia cu ceilalţi crescători de prepeliţe. Fiind la început, chiar dacă eram de profesie, nu prea ştiam foarte multe, astfel încât am fost nevoiţi să apelăm la diverşi crescători. Din păcate, aceştia nu prea au fost încântaţi că altcineva se va apucă de această afacere, mai ales că eram de specialitate.

Sfaturile pe care le-am primit au fost numai pe sfert benefice, toată lumea ne sfătuia să ne extindem foarte repede, că altfel nu vom supravieţui, lucru nu foarte adevărat, care aproape era să fie eşecul nostru.

Foarte mulţi dintre crescători, au spus că ne ajută, dar când am ajuns la poartă lor nu au mai răspuns la telefon, şi sunt chiar crescători renumiţi, care se tot laudă că ajută pe toată lumea.

Singurii care crescători care ne-au ajutat au fost cei din afară ţării (SUA, Germania, Franţa, Venezuela, Brazilia, India, Kenya) cu care ţinem permanent legătură, şi de la care procurăm material genetic de bună calitate. În 6 luni, am ajuns la aproape 3000 de păsări, avem aproape 1500 de ouă zilnic. Momentan nu avem mulţi clienţi, dar suntem optimişti.

Nu ne-am speriat, imediat am trecut la acţiune, am făcut un magazin online, am pus fluturaşi în geamul maşinilor şi în cutiile poştale, iar mama, pentru că şi ei trebuie să îi mulţumim, a plecat să vândă ouă de prepeliţă în piaţă.

Aliment zilnic

Am încercat să schimbăm mentalitatea oamenilor asupra ouălor de prepeliţă, pentru că ele nu trebuie consumate numai dacă suferi de anumite afecţiuni, ci pot fi şi consumate ca aliment zilnic, fără restricţii, datorită calităţilor pe care le au. Astfel, am început să ne facem cunoscuţi pe piaţa din Bucureşti. Oamenilor le-a plăcut calitatea mărfii noastre, pentru că noi ne facem singuri furajul, care este cel mai important. Acest furaj nu conţine hormoni de creştere sau făinuri de origine animală, este un furaj din produse naturale, cu un mic adaos de vitamine şi minerale, pentru că fără ele, aceste minunate păsări nu fac ouă.

După primii doi ani în care am tot evoluat, am strâns toţi banii pe care i-am câştigat, am mai pus puţin şi de la părinţi, şi ne-am cumpărat un micro fnc pentru a putea face mult mai uşor furajul. Dacă înainte, pentru a putea face 1000 de kg de furaj ne trebuiau 2 zile acum într-o oră nu avem ce face, totul este gata.

Paşi mărunţi

Dacă vrei să perseverezi că în orice afacere profitul trebuie reinvestit, şi nu cheltuit.

Este foarte uşor să demarezi această afacere, dar mai trebuie să te şi menţii, pentru că mai ales în primul an, nu prea ai foarte mari satisfacţii băneşti, şi trebuie să cam tot scoţi din buzunar bani.

Noi recomandăm tuturor să înceapă această afacere cu paşi mărunţi, să nu treacă prin ce am trecut noi, să nu aibă pierderile noastre din primul an, şi să nu se încreadă în cărţile de vise existente pe piaţă. Cel mai bine pentru un viitor crescător de prepeliţe este să tatoneze piaţa, să strângă cât mai multă informaţie, de la diverşi crescători, şi să pună în balanţă ceea ce a spus fiecare.

Au venit mulţi, foarte mulţi, viitori crescători şi pe care i-am sfătuit să înceapă treptat. Aceştia nu au ascultat, au plecat de la noi şi au ajuns la alţi crescători şi au cumpărat păsări cu sutele, după care am fost sunaţi de ei să ne spună că au făcut o mare prostie, şi să ne întrebe cum îi putem ajută. Aici intervin prostia umană, dar şi invidia: păi dacă eu ţi-am spus să nu te apuci să creşti cu sutele, credeai că o spun din răutate, sau că să nu te apuci că îmi vei fură clienţii? Nu, noi am spus-o pentru că ştiam ce se întâmplă în primul an de afacere!

Concurenţă neloială

Concurenţă în România nu este foarte mare, dar este o concurenţă neloială. Eu sunt total de acord că oameni trebuie să aibă de unde alege, dar să aleagă calitatea!

Afacerea nu este foarte uşoară, dar nici foarte grea, necesită un volum mic de muncă, bineînţeles proporţional cu ceea ce aveţi că păsări. Sunt multe satisfacţii, pentru că se va vedea cum este să îţi poţi face propria mâncare începând de la ouă şi până la sacrificarea prepelitelor.

Încercăm pe cât putem să îi strângem pe crescători în jurul nostru, pentru a putea concretiza ceva pe piaţă din România. Din păcate, acest lucru este foarte greu, pentru că multă lume se fereşte de asociere şi nu înţelege termenul de asociere.Noi sperăm că pe viitor vom crea o astfel de asociaţie. În momentul actual avem o capacitate de minim 2000 de ouă zilnic, pe care le livrăm direct la clienţi, dar şi unor magazine de cartier. Avem capacitatea de a incubă 5000 de ouă pe serie. Deţinem material genetic de o foarte bună calitate, care provine din import.

Este piaţă de desfacere pentru toată lumea, numai că trebuie să şi gândim un pic, înainte să ne apucăm de această afacere. Încet, încet populaţia din România începe să caute producătorul direct, să vină să vadă , să cumpere direct. În viitor dorim să ne extindem în domeniul prepelitelor, dar nu numai, avem în vedere construirea unei ferme mixte în care să putem creşte şi găini, şi porci, în sistem gospodăresc, iar pe clienţi îi vom invită să îşi cumpere ouăle direct din cuibar.

Gina Bradea


mai multe informații le puteți găsi AICI


De același autor, blogul POFTA-BUNA

Mai citește și:

Roxana Mara Liche, cake-designer și realizator de emisiuni Tv în Italia. «Sunt tare mândră de ceea ce am realizat»

Povestea italiană a Dorei Luca, maestră în arta decorării torturilor. «Destinul are mai multă fantezie ca noi»

”Mulţi ani nu am vrut să plec din ţară. E greu să fii soţ şi tată la distanţă”

«România? Acolo e casa mea, nu şi a copiilor mei născuţi în Italia»

”Când fetiţa avea 1 an, am plecat şi eu în Italia. Când m-am dus să o iau, am găsit-o în sicriu…”

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Sudori români, sclavi în fabrica lagăr din Abruzzo. «Nu avem nimic de mâncare»

„Jos Vasile Bob, l-ați numit fără să ne întrebați”, revolta militanților PMP din diaspora contra conducerii partidului