Elena Andrei m-a sunat după sărbători. Nu doar pentru a-mi ura An Nou cu bucurie ci pentru a-mi povesti cum a petrecut ea revelionul în Sicilia! De neuitat!
«Sunt văduvă de foarte mulţi ani şi lucrând în Italia mi-am permis să fac prietenie cu un bărbat italian. Mai mult să nu fiu singură. Am mai mult de şase ani de când… să zicem că stăm împreună. Nu profit de el, pentru că nu-mi stă în caracter. Lucrez ca badante zi şi noapte, iar atunci când sunt liberă am unde mă duce, iar când locul de muncă este greu, mai stau acasă o săptamână, două şi iar o iau de la capăt. Deci relaţia mea îmi asigura stabilitatea. Când mă întorc din ţară este cineva care mă aşteaptă. Şi pentru asta pot să-i mulţumesc bunului Dumnezeu.
În ziua de 31 decembrie 2012 am fost invitaţi la o aniversare a unui nepot care sta la Biancavilla, în provincia de Catania. Plecăm de duminică, să fim a doua zi la prânz odihniţi, că veneam de la Palermo. Seara am ajutat în bucătărie la preparate până la două noaptea, iar a doua zi am continuat să-i ajut să termine la timp. Păreau toate bune şi frumoase! La ora 11, prietenul meu îmi zice: hai să vizităm împrejurimile, ţi-e destul cât ai muncit.
La întoarcere, să vezi şi să nu crezi, nepotul adică sărbatoritul striga de la balcon: "Puteţi pleca, pentru voi nu mai sunt locuri!" Am luat-o ca pe o glumă. Urcăm, atmosfera era deja încinsă, toţi aproape beţi, ne-am trezit, cum se zice la români, "ca un cal între magari"!
Eu elegantă, aveam o rochie cu sclipici mulată peste nişte egări negri şi cu o pereche de cizme înalte, cu tocuri de aproape 20 de centimetri! Să mă prezint frumos de Anul Nou! Masa nu era prea bogată pentru 12 persoane dar treacă, meargă! La colţul mesei era şi o sticlă de vin din care a băut doar proprietarul casei. I-am cerut un pahar de vin şi mi-a întins jumătate!
Pe seară a început scandalul, sărbătoritul nervos că i s-au furat două celulare. Prietenul lui soră-sa tableta, prietena tatălui geanta cu acte şi cu bani. Au început să urle, să ţipe, nu se mai intelegea nimic. Uşile încuiate şi cheile ascunse; eu sus la etaj şi prietenul meu era la parter. Eu nu ştiam ce se întâmplă jos, el nu ştia ce se întâmplă sus. Serena, nepoata, a început să plângă, să mă oblige să stau pe scaun, să nu mă mişc nici într-o parte. Mai erau şi alte persoane, prieteni de-ai lor, mie total necunoscute.
Nu am de lucru în tot balamucul şi mă apropii s-o consolez pe Serena. Ca multumire pentru ajutorul dat în bucătarie, mi-a dat una de am căzut pe jos. M-am apărat, dar fiind singură, au tăbărât patru, cu pumnii pe mine, trei femei şi un bărbat! Cu mâinile m-am ţinut de o balustradă. M-am apărat cu picioarele, ca-n filmele cu proşti, am avut o atac de panică şi am început să ţip şi să mă apăr cu picioarele. Mi-au stricat coafura.
Eu, femeie la 63 de ani, în viaţa mea nu am avut atâta frică şi teroare ca în cazul acesta. Ce pericol reprezentam pentru ei, nu am înţeles! Arma mea era gura, că ţipam, şi picioarele cu care mă apăram. Dădeau în mine să tac. Între timp se băteau şi ceilalţi. Eu am rupt balustrada, aşa de bine mă ţineam!
Când prietenul meu a auzit cum ţipam, nu ştia ce s-a întâmplat. Bătăuşii au spus că sunt nebună şi vreau să mă arunc de la balcon. Dumnealor, după ce s-au obosit, s-au aşezat la masă şi sorbeau vinul cu mai multă plăcere. După care prietenul meu m-a linistit, neştiind nimic. Bărbatul care m-a lovit cu sete şi-a lungit mâinile şi peste el să mă pocnească din nou, la care el l-a respins. Am fugit jos la parter, am nimerit într-o baie unde mi-am schimbat cizmele cu o pereche de adidaşi. Eram chiar şic: îmbracată de Revelion si-ncălţată cu tenişi!
M-am uitat şi eu în geantă să vad dacă nu mi-au furat cei 40 de euro! În gând aveam doar fuga, oriunde. Numai să scap de locul acesta. Ajung la uşa principală, surpriză: uşa încuiata. Ce fac? Mă ascund după o mobilă şi aştept momentul să se deschidă uşa.."raiului"… Când am auzit alte voci străine, mi-am spus că acum e momentul şi am fugit printre nepoţi şi carabinieri. După mine cu toţii! Am fugit cât am fugit, dar un băieţandru carabinier m-a ajuns si mi-a cerut buletinul. Eu ţipam cât mă ţinea gura că toţi sunt mafioţi, şi nepoţii şi carabinierii. Băieţandrul carabinier m-a întrerupt spunându-mi: fumaţi? Nu! Eram speriată! Între timp procesul-verbal era gata şi trebuia să semnez, dar Carmelo, prietenul meu striga: "nu semna, că nu ştim ce scrie!"
Am făcut un revelion 2013 de pomină, nici dacă era organizat nu ieşea aşa frumos! Am ajuns în noaptea revelionului la două la Palermo, m-am odihnit puţin, dacă se poate spune şi de dimineaţă în 1 ianuarie am plecat la spital unde mi-au dat un certificat medical de 7 zile, dar au trecut 14 zile şi tot nu-mi pot folosi braţul stâng. În seara de 1 ianuarie, băieţii de la Biancavilla au venit cu maşina până la casa noastră, cu ameninţări de moarte, să nu cumva să denunţăm faptele lor. Noi nu am vrut să deschidem uşa, tremuram amândoi de frică, nepotul a minţit vecinul de casă să deschidă la intrare pe motiv că unchiul este bolnav şi nu poate să-i deschidă. A urcat scara până la etajul doi, se izbea de se zguduiau pereţii şi ameninţa cu moartea: "apri la porta stronzo che ti faccio vedere come ti amazzo" şi noi tremuram în casă şi chemam carabinierii. Într-un târziu au venit. Dar dacă uşa ceda, sigur nu mai aveau la ce veni carabinierii deoarece era pornit pe fapte mari. Nepotul de 31 de ani venea să-şi omoare unchiul. Şi-au pus mintea cu mine de 63 de ani şi prietenul meu de 69.
Cine nu a mai petrecut un Revelion asa frumos, să mă întebe pe mine cum se organizează ieftin, fără mâncare, fără băutură şi cu păruială! Am mai învăţat ceva de la viaţă. Uite că muream în curând şi aşa ceva nu vedeam. Numele meu este Andrei Elena. Mă găsiţi şi pe FB!»
A consemnat Crina Suceveanu
