in

„Badanta”, poezia emoționantă scrisă de un preot român din Italia: „Când te văd la Liturghie / Cu bănuț și lumânare, / Mi se-nlăcrimează ochii:/ Știu că jertfa ta e mare!”

Un preot ortodox român din Italia, pr. Sorin Croitoru, care slujește la Parohia Sfânta Cuvioasă Monica din Mantova, a publicat cu mai mult timp în urmă, pe pagina sa de Facebook o poezie emoționantă, adresată româncelor care lucrează ca îngrjitoare în afara granițelor țării. Poezia s-a bucurat de mare succes, până acum primind aproape 19.000 de likes și fiind distribuită de aproape 14.000 de utilizatori.

“BADANTA”
de Preot Sorin Croitoru
Pentru toate româncele din Europa care îngrijesc familii sau bătrâni..

M-am gândit la tine astăzi,
Sora mea întru Hristos,
Și aș vrea acum cu rimă
Să-ți trimit un gând frumos.

Stai închisă zi și noapte,
Crezi că Domnul te-a uitat,
Dar te rog ca gândul ăsta
Să-l alungi, că-i cu păcat!

Poți să fii încredințată:
Domnul n-a pierdut iubirea,
Dar a vrut sub astă cruce
Să-ți câștigi tu mântuirea.

Ești atentă cu bătrânii,
Ești supusă și umilă,
Chiar de-ți fac mereu capricii,
Tu îi îngrijești cu milă.

Uneori sunt plini de toane,
Alteori sunt chiar cuminți.
Tu îi îngrijești cu suflet,
Ca pe proprii tăi părinți!

Și deși o dată-n lună
Ți se dă un mic obol,
După două zilișoare
Portofelul iar ți-i gol!

Ești ca văduva aceea:
Ai doar doi bănuți, sau trei,
Însă numai Domnul știe
Câte guri hrănești cu ei..

Când te văd la Liturghie
Cu bănuț și lumânare,
Mi se-nlăcrimează ochii:
Știu că jertfa ta e mare!

Vrei s-ajuți pe toată lumea
Și slujești precum Hristos:
Toți așteaptă de la tine
Câte-un gest mărinimos!

Ești o mână de femeie,
Dar îi mulțumești pe toți.
Ți-ai crescut deja copiii,
Iar acum tu crești nepoți.

Când i-auzi la telefoane,
Nesfârșită-i bucuria:
“Ce să v-aducă mamaia
Când mai vine-n România”?

Nu știu ei că lemnu-n sobă
Și cărnița din tigaie
Sunt de multe ori plătite
Tot de.. scumpa lor mamaie..

Când te-apucă soro, dorul,
Arde inima în tine.
Zici că e de vină ceapa
Pentru lacrima ce-ți vine!

Uite-așa îți trece viața..
Zici mereu: “Mai stau PUȚIN,
Să termine facultatea
Ăla mic, și scap de chin”!

Spui așa.. când pierzi răbdarea,
Însă tu știi bine, soră,
Că atât cât ai putere,
Mai rămâi să joci în horă!

Te-ntărește Domnul nostru
Și apoi te iei cu treaba,
Te mai răcorește vântul
Când îți plimbi prin parcuri “baba”..

Te întrebi cu nostalgie:
“Oare când voi fi bătrână,
Mă vor însoți copiii
Și pe mine-n parc, de mână”?..

Asta ți-e povestea, soră..
O cunosc, căci sunt păstor
Și îmi cere Domnul nostru
Să știu viața oilor.

Asta-mi este poezia,
Sora mea întru Hristos.
Am făcut-o pentru tine,
Că ai sufletul frumos!

Bilanț uriaș al victimelor în Italia, 731 de morți în ultimele 24 de ore. Niciodată nu au fost atât de multe decese de la începutul lunii aprilie

Elevă din Torino, devenită simbol al protestului pentru redeschiderea școlilor: ”Nu aş mai putea suporta încă un an de cursuri la distanţă”